Când a fost dezvoltat tunul de 90 mm De Bange și de cine?

A fost dezvoltat în 1877 de colonelul francez Charles Ragon de Bange.

Ce tip de închidere folosea tunul de 90 mm De Bange?

Folosia un sistem original de închidere rezistent în formă de ciupercă, care asigura etanșeitatea corectă a culatului.

De ce era rata de foc a tunului de 90 mm De Bange scăzută?

Pentru că tunul nu avea sistem de recul și după fiecare foc trebuia readus în poziția inițială și realiniat.

Care a fost utilizarea tunului de 90 mm De Bange în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?

Franța a donat 100 de tunuri Finlandei în timpul Războiului de Iarnă, care au fost folosite și în timpul Războiului de Continuare.

Tun · A Treia Republică Franceză · 1877

Tun De Bange de 90 mm

Tun De Bange de 90 mm este un tun. Țara de origine: A Treia Republică Franceză. Introducere în dotare: 1877.

Typtun de câmp

ȚarăFranța

Introducere1877

ProducătorCharles Ragon de Bange

Armamenttun de 90 mm

Tun De Bange de 90 mm — 📷 V. Roger · Public domain · sursă

Descriere

Tunul de 90 mm De Bange (Mle 1877) a fost dezvoltat în Franța de colonelul Charles Ragon de Bange în anul 1877 și a fost adoptat în același an în dotarea armatei franceze. A înlocuit modelele mai vechi de tunuri Reffye (1870/73) și tunul Lahitolle de 95 mm (1875).

Tunul era încărcat pe la culată (breech loading) și folosea un sistem original de închidere rezistent în formă de ciupercă, dezvoltat de de Bange, care asigura etanșeitatea corectă a culatului la fiecare foc. Totuși, tunul nu avea un sistem de recul, ceea ce însemna că la fiecare foc întregul șasiu se deplasa înapoi. Înainte de următorul foc, tunul trebuia readus în poziția inițială și realiniat, ceea ce încetinea semnificativ rata efectivă de foc. Această problemă a persistat la toate tunurile până la dezvoltarea Canon de 75 în 1897.

Date tehnice

Țara de origine	A Treia Republică Franceză
Introducere	1877

Serviciu și utilizare în luptă

Tunul de 90 mm De Bange a fost folosit în timpul Primului Război Mondial, deși era deja învechit, deoarece existau stocuri semnificative de muniție și industria franceză nu putea produce suficiente tunuri moderne pentru război. A fost înlocuit cu modelul Canon de 75.

În serviciul britanic, câteva dintre aceste tunuri au fost alocate unor unități terțiare ale Territorial Force la începutul Primului Război Mondial pentru antrenament și apărare internă, din cauza lipsei tunurilor de câmp mai moderne. În aceste unități, ele au fost ulterior înlocuite cu tunuri Ordnance BLC de 15 livre, când unitățile de linia a doua au fost reechipate cu Ordnance QF de 18 livre. În serviciul finlandez, Franța a donat în 1940, în timpul Războiului de Iarnă dintre Finlanda și Uniunea Sovietică, 100 de astfel de tunuri, dintre care 24 au ajuns înainte de sfârșitul războiului, iar restul în timpul armistițiului. În timpul Războiului de Continuare, 84 de tunuri au fost alocate unităților de fortificații și coastelor, care au tras peste 174.000 de focuri, ultimele focuri de luptă fiind înregistrate în iunie 1944.

Pe lângă utilizarea terestră, tunul de 90 mm De Bange a fost adaptat în timpul Primului Război Mondial pentru serviciul naval, pentru apărarea navelor comerciale împotriva amenințării submarine. Conversia a început în 1916, în total fiind montate 1.740 de tunuri pe affuturi navale, dintre care 1.430 au fost instalate pe nave franceze. Britanicii au primit o ofertă pentru 400 de tunuri, dintre care 300 au fost adaptate de compania EOC pentru marina britanică, iar alte 200 au fost livrate francezilor. Modificările EOC au inclus montarea pe un affut în formă de U cu suspensie elastică similară cu cea a tunului de 6 livre, adăugarea unui contragreutăți pe țeavă și un mecanism hidropneumatic de recul deasupra țevii. Tunul putea fi înclinat între -10° și +35°, cu o rotație orizontală completă de 360°.

Variante

Varianta navalăTun adaptat pentru serviciul naval, destinat apărării navelor comerciale în timpul Primului Război Mondial, cu recul hidropneumatic și affut ce permite rotație de 360°.

Curiozități

Tunul de 90 mm De Bange folosea un sistem original de închidere rezistent în formă de ciupercă, care asigura etanșeitatea corectă a culatului la fiecare foc.
Tunul nu avea sistem de recul, ceea ce impunea readucerea tunului în poziția inițială după fiecare foc, încetinind astfel ritmul de tragere.
Franța a donat 100 de tunuri Finlandei în timpul Războiului de Iarnă, iar unitățile finlandeze au tras peste 174.000 de focuri în timpul Războiului de Continuare.
În timpul Primului Război Mondial, 1.740 de tunuri au fost adaptate pentru serviciul naval, pentru apărarea navelor comerciale împotriva submarinelor.
Unitățile britanice au folosit tunurile de 90 mm De Bange la începutul Primului Război Mondial pentru antrenament și apărare internă, din cauza lipsei tunurilor moderne.

Întrebări frecvente

Când a fost dezvoltat tunul de 90 mm De Bange și de cine?: A fost dezvoltat în 1877 de colonelul francez Charles Ragon de Bange.
Ce tip de închidere folosea tunul de 90 mm De Bange?: Folosia un sistem original de închidere rezistent în formă de ciupercă, care asigura etanșeitatea corectă a culatului.
De ce era rata de foc a tunului de 90 mm De Bange scăzută?: Pentru că tunul nu avea sistem de recul și după fiecare foc trebuia readus în poziția inițială și realiniat.
Care a fost utilizarea tunului de 90 mm De Bange în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?: Franța a donat 100 de tunuri Finlandei în timpul Războiului de Iarnă, care au fost folosite și în timpul Războiului de Continuare.