Type UB III submarine

Descriere

Când în anul 1916 Germania a decis să reia războiul submarin nelimitat, marina germană căuta o modalitate de a accelera construcția submarinelor. Submarinele mari pentru flota principală se construiau mai mult de un an, iar tipul de coastă UB II era prea mic. De aceea a fost dezvoltat tipul mediu UB III, bazat pe tipul de dragor de mine UC II, dar cu modificări pentru armamentul cu torpile și autonomie crescută.

Partea frontală a submarinului tip UC II, care avea magazie pentru mine, a fost înlocuită cu un compartiment pentru torpile cu patru tuburi lansatoare și trei torpile de rezervă, iar partea din spate cu un tub torpiloar posterior și două torpile de rezervă a fost păstrată. Au fost instalate motoare diesel mai puternice pentru creșterea vitezei la suprafață și rezervoare mai mari pentru extinderea autonomiei. Pentru a compensa greutatea mai mare a motoarelor și armamentului, au fost instalate mai puține baterii, ceea ce a redus viteza și autonomia sub apă. Comandamentul a fost mărit pentru instalarea unui al doilea periscop și separat de camera de comandă printr-un perete etanș la presiune.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Submarinele tip UB III au intrat în serviciu la mijlocul anului 1917, când Statele Unite au intrat în război împotriva Germaniei. Introducerea sistemului de convoaie a îngreunat atacurile asupra navelor comerciale inamice fără a fi detectate de distrugătoarele de escortă. Cu toate acestea, submarinele UB III au obținut succese importante, scufundând 521 de nave cu un tonaj total de 1.123.211 GRT și 7 nave de război, inclusiv nava de luptă HMS Britannia.

În total au fost comandate peste 200 de astfel de submarine, dintre care 96 au fost finalizate și 89 au fost puse în serviciu. În timpul războiului au fost pierdute 37 de submarine, dintre care 4 în accidente. După încheierea războiului, submarinele supraviețuitoare au fost predate aliaților conform condițiilor armistițiului, unele servind până în 1935.

Curiozități

• Submarinele tip UB III au fost dezvoltate pe baza tipului de dragor de mine UC II, dar adaptate pentru armamentul cu torpile.
• Comandamentul submarinului a fost mărit și separat printr-un perete etanș la presiune, ceea ce a permis instalarea unui al doilea periscop.
• Submarinele UB III au scufundat în timpul războiului 521 de nave cu un tonaj total de peste 1,1 milioane GRT și 7 nave de război, inclusiv nava de luptă HMS Britannia.
• Compania germană Kockums a obținut licența pentru construcția UB III și a produs pentru marina suedeză versiunile modificate Hajen și Bävern.
• Dezvoltarea UB III a pus bazele pentru tipul ulterior VII, cel mai răspândit submarin al Kriegsmarine în al doilea război mondial.

Întrebări frecvente

Câte torpile purta submarinul tip UB III?

Submarinul purta 10 torpile.

Care era echipajul submarinului tip UB III?

Echipajul era format din 34 de bărbați.

Când au fost introduse în serviciu submarinele tip UB III?

Submarinele au intrat în serviciu la mijlocul anului 1917.

Care a fost principalul motiv pentru dezvoltarea tipului UB III?

Nevoia de a construi mai rapid submarine de dimensiuni medii capabile să opereze în Marea Mediterană și în jurul Insulelor Britanice.