Type UC II submarine

Descriere

Tipul UC II a fost o clasă de submarine minatoare de coastă proiectate și construite pentru Marina Imperială Germană în timpul Primului Război Mondial. A reprezentat o îmbunătățire semnificativă față de tipul anterior UC I, în special în ceea ce privește armamentul, autonomia și capacitățile pe mare.

Dezvoltarea a început în 1915 cu scopul de a elimina deficiențele tipului UC I, care era subdimensionat, avea un singur motor diesel și nu dispunea de tuburi torpile sau tun de bord, limitându-i capacitatea de atac în timpul misiunilor de minare. Tipul UC II era mai mare, avea șahturi pentru mine prelungite care puteau găzdui trei mine în loc de două și era echipat cu trei tuburi torpile (două externe în prova și unul intern în pupa) și un tun de bord între puntea înaltă din prova și turnul submarinului.

Construcția avea însă și dezavantaje, de exemplu prova înaltă îngreuna manevrarea la vânt cu forță peste 5 pe scara Beaufort și încetinea scufundarea, care dura între 35 și 40 de secunde. Tunul de bord era adesea inundat de valuri și stropii de apă sărată îngreunau supravegherea de pe turn. Aceste probleme au fost parțial rezolvate în tipul ulterior UC III, care însă a intrat în serviciu abia după încheierea războiului.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Tipul UC II a jucat un rol important în războiul submarin german, mai ales după restricțiile din campania de război submarin nelimitat din vara anului 1916, când accentul s-a mutat pe operațiuni de minare. Datorită combinației de mine, torpile și tun de bord și a autonomiei suficiente, aceste submarine puteau opera și în apropierea Marii Britanii. În total au fost construite 64 de unități, dintre care 46 au fost pierdute în timpul războiului.

Deși tipul UC II a fost foarte reușit, succesorul său UC III, care trebuia să remedieze unele deficiențe de construcție, a intrat în serviciu abia după încheierea Primului Război Mondial și nu a participat la lupte.

Curiozități

• Tipul UC II era echipat cu șase șahturi pentru mine, fiecare putând găzdui trei mine UC 120 cu 120 kg TNT.
• Submarinele aveau trei tuburi torpile, dintre care două în prova erau externe și puteau fi folosite doar sub apă.
• Pe parcursul producției, unele submarine au fost modificate de la prova rotunjită inițială la una ascuțită, ceea ce a influențat lungimea și manevrabilitatea.
• Tunul de bord era inițial calibrul 8,8 cm, dar în 1918 a fost înlocuit pe unele submarine cu unul mai puternic de 10,5 cm.
• Submarinele aveau o echipă formată din trei ofițeri și douăzeci și trei de oameni.

Întrebări frecvente

Care a fost scopul principal al submarinelor tip UC II?

Au fost proiectate ca submarine minatoare de coastă capabile și să atace cu torpile și tun de bord.

Câte submarine tip UC II au fost construite și câte au fost pierdute?

Au fost construite 64 de submarine, dintre care 46 au fost pierdute în timpul Primului Război Mondial.

Ce arme purtau submarinele tip UC II?

Purtau 18 mine UC 120, trei tuburi torpile (două externe în prova, una internă în pupa) și tun de bord de 8,8 cm sau ulterior 10,5 cm.

Care au fost principalele dezavantaje ale construcției tip UC II?

Prova înaltă îngreuna manevrarea la vânt puternic, încetinea scufundarea, iar tunul de bord era adesea inundat de apă sărată.