Bătălia de la Brunanburh

Context și cauze

Bătălia de la Brunanburh a fost apogeul tensiunilor politice și militare dintre regele englez Æthelstan și vecinii săi nordici. După victoria lui Æthelstan asupra vikingilor la York în 927, suveranitatea sa a fost recunoscută și de alți conducători regionali, inclusiv de Constantin al II-lea al Scoției, Hywel Dda din Deheubarth și Owain din Strathclyde. Perioada următoare de pace a fost perturbată în 934, când Æthelstan a întreprins o invazie în Scoția, probabil din cauza încălcării tratatului de pace de către Constantin al II-lea.

Această invazie a condus la formarea unei alianțe largi a dușmanilor lui Æthelstan, condusă de Olaf Godfridson, regele Dublinului, la care s-au alăturat Constantin al II-lea și Owain. În august 937, Olaf a traversat cu o armată din Irlanda în Britania, unde s-a unit cu forțele aliaților care înaintau pe teritoriul englez din nord.

Forțe și comandanți

Pe de o parte se afla armata engleză condusă de regele Æthelstan, care includea soldați din Wessex și Mercia. Æthelstan era un comandant experimentat, care anterior demonstrase capacitatea de a uni ținuturile engleze și de a face față amenințării vikinge.

Împotriva lui se afla o alianță formată din trupele Regatului Dublin sub conducerea lui Olaf Godfridson, forțele scoțiene ale regelui Constantin al II-lea și trupele strathclydiene ale regelui Owain. Aliații sperau că prin acțiuni comune vor putea învinge pe Æthelstan și vor perturba unitatea Angliei.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a avut loc în octombrie 937, când armata engleză, după o marș prin Mercia, s-a confruntat cu forțele aliate la Brunanburh. Lupta a durat toată ziua și a fost extrem de sângeroasă, așa cum atestă sursele contemporane.

Englezii au reușit în cele din urmă să spargă zidul de scuturi al inamicilor și să-i oblige să se retragă. Conform poeziei din Cronica anglo-saxonă „Englezii au sfărâmat zidul de scuturi, au lovit zidul de var de război, au lăsat mulți bărbați ai nordului căzuți peste scuturi, atinși de sulițe”.

Olaf Godfridson a fugit cu câțiva supraviețuitori înapoi la Dublin, în timp ce Constantin al II-lea s-a retras în Scoția. Soarta lui Owain nu este menționată explicit în surse. Englezii au urmărit inamicii în retragere până seara și le-au cauzat pierderi grele.

Straty

Pierderile de ambele părți au fost foarte mari, dar cifrele exacte nu sunt confirmate cu certitudine. Conform Cronicii anglo-saxone, au căzut cinci regi și șapte jarl pe partea lui Olaf, inclusiv fiul lui Constantin al II-lea. Analele de la Clonmacnoise menționează 34.800 de morți în rândul vikingilor și scoților (estimare), dar această cifră este considerată exagerată. Englezii au suferit, de asemenea, pierderi grele, inclusiv doi veri ai lui Æthelstan.

Consecințe și importanță

Victoria lui Æthelstan la Brunanburh a consolidat unitatea regatului englez și a împiedicat destrămarea acestuia. Bătălia este adesea considerată un moment cheie în formarea identității naționale engleze și a fost considerată cea mai mare bătălie a epocii anglo-saxone înainte de bătălia de la Hastings.

Deși Æthelstan a reușit pentru o perioadă să asigure pacea și stabilitatea, domnia sa după bătălie s-a confruntat cu alte provocări, iar după moartea sa în 939 a avut loc o reînnoire a puterii vikinge în nordul Angliei. Abia în 954 nordul Angliei a fost supus definitiv regilor sudici.

Etape-cheie

1. Unirea forțelor aliate — În august 937, Olaf a traversat cu o armată din Dublin și s-a unit cu forțele lui Constantin al II-lea și Owain care înaintau din nord.
2. Marșul armatei engleze — Æthelstan și-a condus armata prin Mercia spre nord pentru a se confrunta cu armata invadatoare.
3. Bătălia de o zi la Brunanburh — Bătălia a durat toată ziua, englezii au reușit în cele din urmă să spargă zidul de scuturi al inamicilor și să-i oblige să se retragă.
4. Retragerea și urmărirea — Olaf a fugit înapoi la Dublin, Constantin al II-lea în Scoția, iar englezii au urmărit trupele fugare până seara.

Curiozități

• Bătălia de la Brunanburh este menționată în peste patruzeci de texte medievale ale diferitelor națiuni.
• Locul exact al bătăliei nu este cunoscut nici astăzi, fiind propuse peste patruzeci de locații diferite.
• Conform Cronicii anglo-saxone, a fost cea mai mare vărsare de sânge de la sosirea anglo-saxonilor în Britania.
• Poezia despre bătălia de la Brunanburh a fost înregistrată în Cronica anglo-saxonă în termen de douăzeci de ani de la eveniment.
• Vikingii și aliații lor au pierdut cinci regi și șapte jarl, inclusiv fiul lui Constantin al II-lea.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Brunanburh?

Bătălia a avut loc în anul 937, locul exact nu este cunoscut, dar frecvent este menționat Bromborough pe Wirral.

Cine au fost principalii adversari în bătălia de la Brunanburh?

Pe de o parte se afla regele englez Æthelstan, pe de altă parte alianța lui Olaf Godfridson, Constantin al II-lea și Owain.

Care au fost pierderile în bătălia de la Brunanburh?

Pierderile au fost foarte mari de ambele părți, au căzut cinci regi și șapte jarl în rândul aliaților, cifrele exacte nu sunt confirmate.

Care a fost semnificația bătăliei de la Brunanburh?

Bătălia a consolidat unitatea Angliei și este considerată un moment cheie în istoria insulelor britanice.