Bătălia de la Chacabuco
A deschis calea către independența Chile. Analiza detaliată va fi completată din mai multe surse.
Context și cauze
În anul 1814, după ce a contribuit la înființarea congresului ales al Argentinei, José de San Martín a început să planifice alungarea forțelor regale spaniole din America de Sud. Primul pas a fost alungarea spaniolilor din Chile, motiv pentru care a început să adune și să înarmeze o armată. În doi ani a format aproximativ 6 000 de oameni, 1 200 de cai și 22 de tunuri.
La 17 ianuarie 1817, San Martín a început traversarea dificilă a Anzilor, care, datorită planificării sale, a avut loc fără intervenția inamicului, deși armata a suferit pierderi grele. După sosirea în Chile, s-a unit cu patriotul chilian Bernardo O'Higgins. Regaliștii, sub comanda generalului de brigadă Rafael Maroto, au încercat să oprească înaintarea lui San Martín la Chacabuco, unde a avut loc bătălia decisivă.
Forțe și comandanți
Armata Andină condusă de căpitan-generalul José de San Martín număra aproximativ 6 000 de oameni, 1 200 de cai și 22 de tunuri. San Martín și-a împărțit forțele în două grupuri: dreapta sub comanda lui Miguel Estanislao Soler și stânga sub conducerea lui Bernardo O'Higgins. Forțele regale aveau aproximativ 1 500 de oameni sub comanda generalului de brigadă Rafael Maroto, care plănuia să ocupe poziții pe versanții munților și să întârzie înaintarea inamicului până la sosirea întăririlor din Santiago.
Desfășurarea bătăliei
San Martín a început deplasarea unităților sale în noaptea de 11 februarie pentru a ataca la răsăritul soarelui. Soldații săi erau mai aproape de forțele regale decât se aștepta și au luptat cu curaj. Grupul lui Soler a avut un drum dificil pe o potecă îngustă, în timp ce O'Higgins, emoționat de patrie, a atacat prematur cu cei 1 500 de oameni ai săi.
O'Higgins susținea că regaliștii au început să avanseze împotriva unităților sale, motiv pentru care nu era posibilă retragerea. Prin urmare, San Martín a ordonat lui Soler să atace flancul regal, ușurând astfel forțele lui O'Higgins. Luptele au durat până după-amiază, când Soler a cucerit o poziție-cheie de artilerie.
Regaliștii s-au retras apoi într-un pătrat defensiv în jurul fermei Chacabuco, unde O'Higgins a atacat centrul, iar Soler a blocat retragerea. În lupta corp la corp, soldații regaliști au fost învinși, 500 dintre ei căzând și 600 fiind capturați. Maroto a scăpat, deși ușor rănit.
Straty
Armata Andină a pierdut 12 oameni uciși în luptă și alți 120 au murit din cauza rănilor. Forțele regale au avut 500 de morți și 600 de prizonieri. Maroto a scăpat cu o rană ușoară. Aceste date sunt susținute de surse.
Consecințe și importanță
După bătălie, forțele patriotice s-au întors la Santiago, unde Bernardo O'Higgins a fost numit Director Suprem al Chile, în timp ce San Martín a refuzat această funcție. Bătălia a marcat începutul alungării forțelor spaniole din Chile, care a fost finalizată anul următor în bătălia de la Maipú.
Victoria a întărit semnificativ moralul Armatei Andine și a susținut mișcarea de independență din Chile, precum și în contextul mai larg al luptelor de eliberare din America de Sud. Bătălia a avut și o importanță continentală, contribuind la eliberarea altor regiuni de sub dominația colonială spaniolă.
Etape-cheie
- Traversarea Anzilor — Traversarea armatei lui San Martín prin Anzi înainte de bătălie, care a fost dificilă și a cauzat pierderi considerabile.
- Împărțirea armatei și planul de atac — San Martín și-a împărțit forțele în două grupuri care urmau să atace pozițiile regale din ambele părți.
- Atacul prematur al lui O'Higgins — O'Higgins a atacat mai devreme decât era planificat, ceea ce a necesitat o reacție rapidă din partea lui San Martín.
- Pătratul defensiv al regaliștilor și atacul final — Regaliștii s-au retras într-un pătrat defensiv, care a fost spart de atacul lui O'Higgins și Soler.
Armament și tehnică
Curiozități
- San Martín avea un spion deghizat în țăran chilian sărac, care îi furniza informații despre planurile spaniolilor.
- Maroto inițial propusese retragerea din capitală, dar planul său a fost anulat și s-a ordonat lupta la Chacabuco.
- Se spune că O'Higgins a abandonat planul de atac și a atacat prematur, fapt care este încă subiect de dezbatere.
- Maroto a scăpat din bătălie datorită vitezei calului său, deși a fost ușor rănit.
- După bătălie, mai multe nave de război chiliene au fost numite după bătălia de la Chacabuco.
Întrebări frecvente
- Când și unde a avut loc bătălia de la Chacabuco?
- Bătălia a avut loc la 12 februarie 1817 în valea Chacabuco lângă Santiago de Chile.
- Cine a condus armata învingătoare în bătălia de la Chacabuco?
- Armata Andină a fost condusă de căpitan-generalul José de San Martín.
- Care a fost rezultatul bătăliei de la Chacabuco?
- Armata Andină a învins forțele regale spaniole, ceea ce a reprezentat un pas important spre independența Chile.
- Care au fost pierderile de ambele părți?
- Armata Andină a avut 12 morți în luptă și 120 de decedați din cauza rănilor, iar regaliștii au avut 500 de morți și 600 de prizonieri.