Bătălia de la New Orleans

Context și cauze

Bătălia de la New Orleans a fost punctul culminant al unei campanii britanice de cinci luni în zona Golfului Mexic, care a început în septembrie 1814 și a avut ca scop obținerea controlului asupra orașului New Orleans, Floridei de Vest și posibil asupra teritoriului Louisianei. Britanicii au început campania pe 14 decembrie 1814 cu Bătălia de pe lacul Borgne, urmată de numeroase schimburi de focuri și confruntări minore înainte de confruntarea principală.

La momentul bătăliei, pe 24 decembrie 1814, fusese semnat Tratatul de la Ghent, care a încheiat formal Războiul din 1812, însă veștile despre semnarea acestuia nu ajunseseră încă în Statele Unite, astfel că tratatul nu fusese ratificat. Ministrul britanic al războiului, Henry Bathurst, i-a dat generalului Pakenham ordine secrete să continue luptele chiar dacă ar auzi despre pace, din cauza temerii că Statele Unite nu vor ratifica tratatul. Britanicii doreau, de asemenea, să conteste validitatea Cumpărării Louisianei din 1803, pe care nu o recunoșteau.

Forțe și comandanți

De partea Statelor Unite s-a aflat Brevet Major General Andrew Jackson cu aproximativ 5 244 de bărbați, dispuși pe malul stâng și drept al fluviului Mississippi. Americanii au construit trei linii defensive, principala apărare fiind la canalul Rodriguez, unde existau valuri de pământ fortificate și baterii de artilerie.

Armata britanică a fost condusă de Major General Sir Edward Pakenham, care dispunea de aproximativ 8 000 de soldați. Britanicii planificaseră un atac în două direcții: o parte urma să atace malul drept al fluviului și să ocupe bateria pentru a putea bombarda linia americană, în timp ce atacul principal urma să fie condus de generalul Gibbs împotriva centrului stâng american. Generalul Keane trebuia să sprijine atacul, iar generalul Lambert ținea rezerva.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început pe 8 ianuarie 1815 la ora 6:20 dimineața cu un foc de rachetă semnal, urmat de focul de artilerie al unităților britanice asupra pozițiilor americane. Americanii erau bine fortificați, iar artileria lor avea avantaj.

Pe malul drept al fluviului Mississippi, o unitate britanică condusă de colonelul Thornton a atacat linia americană, apărată de miliția din Kentucky și Louisiana. Din cauza problemelor tehnice cu canalul și a începerii întârziate a atacului, forța britanică a ajuns în număr limitat și a reușit să străpungă apărarea americană, acesta fiind singurul succes britanic în bătălie.

Atacul principal britanic condus de generalul Gibbs pe malul stâng a fost însă respins rapid în mai puțin de 30 de minute. Americanii au suferit 71 de pierderi, în timp ce britanicii au avut peste 2 000 de pierderi, inclusiv moartea generalului Pakenham și a adjunctului său Gibbs.

Înainte de bătălie au avut loc și confruntări importante, precum bătălia navală de pe lacul Borgne, unde forțele britanice au distrus flota americană de cinci șalupe cu tunuri, și câteva schimburi minore de focuri și dueluri de artilerie care au pregătit terenul pentru confruntarea decisivă.

Straty

Americanii au suferit 71 de pierderi, în timp ce pierderile britanice au depășit 2 000, inclusiv decesele generalului Pakenham și a adjunctului său Gibbs. Aceste date sunt documentate și provin din surse primare. Estimările nu diferă în acest caz.

Consecințe și importanță

Bătălia de la New Orleans a fost o victorie importantă pentru Statele Unite, care și-au consolidat controlul asupra teritoriului Louisianei și au împiedicat intenția britanicilor de a contesta validitatea Cumpărării Louisianei. Deși Războiul din 1812 fusese încheiat formal prin semnarea Tratatului de la Ghent pe 24 decembrie 1814, bătălia a arătat că veștile despre pace nu ajunseseră la timp în America.

Victoria a întărit prestigiul generalului Andrew Jackson, care a devenit astfel un erou național și ulterior președinte al Statelor Unite. Pe termen lung, bătălia a consolidat suveranitatea americană în regiune și a demonstrat capacitatea forțelor americane de a înfrunta o armată britanică experimentată.

Etape-cheie

1. Bătălia de pe lacul Borgne — Pe 14 decembrie 1814 forțele britanice au distrus flota americană de cinci șalupe cu tunuri, obținând acces la lacul Pontchartrain.
2. Atacul avansat al lui Jackson — Pe 23 decembrie 1814 Jackson a condus un atac în trei direcții asupra taberei britanice, care a oferit timp pentru fortificarea liniilor defensive.
3. Duelul de artilerie — La 1 ianuarie 1815 armata britanică a început un atac de artilerie de trei ore asupra pozițiilor americane, care s-a încheiat fără succes.
4. Bătălia principală — Pe 8 ianuarie 1815 armata britanică a atacat liniile americane, dar a fost învinsă în jumătate de oră.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia a avut loc la 15 zile după semnarea Tratatului de la Ghent, care a încheiat formal Războiul din 1812, dar veștile despre pace nu ajunseseră încă în America.
• Generalul britanic Pakenham a primit ordine secrete să continue luptele în ciuda zvonurilor despre pace.
• Generalul american Andrew Jackson a devenit erou național și ulterior președinte al Statelor Unite datorită victoriei.
• Britanicii au folosit proiectile incendiare pentru a aprinde nava americană USS Carolina, care a explodat.
• Atacul britanic pe malul drept al fluviului Mississippi a fost singurul succes al forțelor britanice în bătălie.

Întrebări frecvente

Când a avut loc bătălia de la New Orleans?

Bătălia a avut loc pe 8 ianuarie 1815.

Cine a condus forțele americane în bătălia de la New Orleans?

Forțele americane au fost conduse de Brevet Major General Andrew Jackson.

Care a fost rezultatul bătăliei de la New Orleans?

Forțele americane au învins armata britanică.

De ce a avut loc bătălia după semnarea păcii?

Pentru că veștile despre semnarea Tratatului de la Ghent din Europa nu ajunseseră încă în Statele Unite.