Bătălia de la Domažlice
În vara anului 1431, Europa catolică a încercat pentru ultima dată să înfrângă militar Boemia husită. A cincea cruciadă a fost condusă de legatul papal, cardinalul Iulian Cesarini, iar comanda la nivel terestru i-a revenit marchizului de Brandenburg, Friedrich. O armată puternică compusă din unități germane, italiene și altele a trecut granița de vest și a pătruns adânc în Boemia prin zona Domažlice, jefuind și incendind sate pe drum. Împotriva invaziei s-au ridicat forțele combinate husite sub comanda supremă a lui Procopie cel Viteaz — în total, cehi din Praga, taboriți, orfani și liga Žatec-Louny. Estimările contemporane ale forțelor sunt deosebit de exagerate pentru această bătălie (cronicarul Bartošek din Drahonice menționează zeci de mii de călăreți, sute de mii de infanteriști și mii de care), dar numerele reale au fost cu siguranță mult mai mici; important este că husiții au mers ca o armată unită, experimentată și încrezătoare. Bătălia propriu-zisă din 14 august 1431 între Domažlice și Kdyně nu a avut loc deloc. Când cruciații au aflat despre apropierea armatei husite și au auzit zgomotul carelor însoțit de cântarea imnului „Cine sunt luptătorii lui Dumnezeu", panica i-a cuprins. Chiar înainte să-i vadă pe husiți, au fugit în păduri și au abandonat întregul tabără. Astfel, husiții au câștigat practic fără luptă. Au capturat o cantitate uriașă de armament — conform surselor, peste 300 de tunuri, 2.000 de care și echipament bogat, inclusiv insignele cardinalului pe care legatul Cesarini le-a pierdut în fuga panicată. Este documentată uciderea a cel puțin două sute de mercenari italieni din garda cardinalului, altfel pierderile de ambele părți au fost scăzute, având în vedere că bătălia nu a avut loc. Din punct de vedere militar, a fost o rușine totală pentru campania cruciată și apogeul unei serii lungi de victorii husite. S-a demonstrat că husiții nu pot fi învinși prin forță militară — însăși reputația armelor husite a fost suficientă pentru a alunga o armată numeroasă. Prin urmare, bătălia de la Domažlice a avut în primul rând un impact politic. Dezastrul a convins Europa catolică că singura cale este negocierile. Cardinalul Cesarini, care a trăit fuga pe pielea sa, a devenit unul dintre susținătorii acordului. Curând după aceea, conciliul de la Basel a început negocierile cu husiții, care în 1436 au dus la semnarea compactatelor — un acord care a recunoscut pentru prima dată dreptul caliciștilor de a primi împărtășania sub ambele forme și a pus practic capăt războiului.
Context și cauze
Bătălia de la Domažlice a avut loc în cadrul celei de-a patra cruciade împotriva husitilor, declanșată de negocierile eșuate dintre husiti și regele romano-german Sigismund de Luxemburg. Cruciada a fost proclamată de legatul papal Julián Cesarini și avea ca scop suprimarea prin forță a mișcării husite în Boemia.
Planul inițial al expediției prevedea șapte armate care urmau să se adune în mai multe puncte de la granițele cehe, dar din cauza adunării întârziate și a numărului insuficient de soldați, planul a fost modificat, iar principalul loc de adunare a devenit orașul bavarez Weiden. Comandant suprem a fost numit markgraful Friedrich Brandenburg, ceea ce a stârnit neîncredere și dezamăgire printre cruciați.
Forțe și comandanți
Armata cruciată era formată din unități din întregul Imperiu Romano-German, inclusiv detașamente din Brandenburg, Mainz, Bavaria, orașele șvabe și altele, însoțite de cardinalul Julián Cesarini și alți înalți oficiali. Numărul total al soldaților nu este documentat cu certitudine, dar cruciații au adus 9.000 de care de luptă pentru a folosi tactica husită împotriva lor.
Trupele husite s-au adunat la sfârșitul lunii iunie lângă Plzeň sub comanda lui Prokop Holý și includeau soldați din toate confederațiile husite și orașele, inclusiv prințul lituanian Sigismund Korybut. Husitii au început operațiunile pe linii interne avantajoase de-a lungul granițelor vestice cehe și au reacționat rapid la amenințare printr-o marș accelerat spre Domažlice asediate.
Desfășurarea bătăliei
Cruciații au asediat Domažlice din 8 august, dar situația garnizoanei a devenit rapid critică. Husitii au pornit pe 14 august într-un marș rapid pentru a ajuta Domažlice asediate. Friedrich Brandenburg a decis să concentreze armata și să asigure o cale de retragere prin pasul Všerub, dar comunicarea slabă între unități a dus la panică, în special în rândul unităților saxone, care au interpretat mișcarea ca o retragere.
Ducele bavarez a ordonat construirea unui zid de care între Domažlice și castelul Rýzmberk, apărat de mercenari italieni din garda cardinalului. Avansul rapid al husitilor a împiedicat cruciații să ocupe poziții defensive, iar în tabăra lor a izbucnit haos. Când cruciații au auzit cântările husite și zgomotul carelor, a izbucnit panica și majoritatea au început să fugă spre granițele bavareze.
Husitii au depășit rezistența sporadică a infanteriei lăsate în carele de luptă, au alungat-o și au ucis și capturat mulți cruciați. A urmat o urmărire sistematică a inamicului dispersat în pădurile din jur. Cardinalul Cesarini a fugit deghizat în soldat și în cele din urmă s-a întors pe teritoriul imperial.
Straty
Sursele istorice nu menționează pierderile părții husite. Bartošek din Drahonice afirmă că husitii au ucis 200 de membri ai gărzii italiene a cardinalului Cesarini, dar pierderile totale ale cruciaților au fost probabil mai mari. Numerele exacte ale morților și răniților nu sunt documentate cu certitudine.
Consecințe și importanță
Bătălia de la Domažlice a reprezentat o înfrângere decisivă pentru a patra cruciadă și a convins cercurile bisericești catolice de inutilitatea suprimării violente a husitismului. După această înfrângere au început negocierile între husiti și partea catolică la conciliul de la Basel, care au condus la discuții privind validitatea celor patru articole de la Praga.
Negocierile au început pe 16 ianuarie 1433 și s-au încheiat pe 5 iulie 1436 cu semnarea compactatelor de la Jihlava (Basel), care proclamau pacea și recunoșterea husitilor ca membri ai bisericii universale. Totuși, neînțelegerile dintre curentele husite au continuat și au dus la înfrângerea zdrobitoare a comunităților de câmp în bătălia de la Lipany din 1434.
Comandanți
Etape-cheie
- Asediul Domažlic — Cruciații au asediat orașul din 8 august, situația garnizoanei devenind critică.
- Avansul husit — Husitii au pornit pe 14 august într-un marș rapid pentru a ajuta Domažlice asediate.
- Panică în rândul cruciaților — Comunicarea slabă și cântările husite au provocat panică și retragerea cruciaților.
- Urmărirea inamicului — Husitii au urmărit cruciații dispersați în păduri și au capturat mulți dintre ei.
Armament și tehnică
Curiozități
- Cardinalul Cesarini a fugit de pe câmpul de luptă deghizat în soldat simplu.
- Husitii au capturat bula papală care proclama a patra cruciadă în Boemia.
- Bătălia este comemorată printr-un gloriet în formă de pălărie cardinală pe drumul dintre Mrákov și Kout în Šumava.
- Vavřinec din Březová a scris Cântecul despre victoria de la Domažlice, o sursă importantă contemporană.
- Sigismund de Luxemburg a evitat participarea la expediție și l-a numit comandant suprem pe Friedrich Brandenburg.
Întrebări frecvente
- Când și unde a avut loc bătălia de la Domažlice?
- Bătălia a avut loc pe 14 august 1431 între orașele Domažlice și Kdyně.
- Cine a condus trupele husite în bătălia de la Domažlice?
- Trupele husite au fost conduse de Prokop Holý.
- Care a fost rezultatul bătăliei de la Domažlice?
- Husitii au învins cruciații aproape fără luptă, iar aceștia s-au retras în panică.
- Care au fost consecințele bătăliei de la Domažlice?
- Bătălia a dus la începerea negocierilor la conciliul de la Basel și, în cele din urmă, la recunoașterea husitilor în cadrul bisericii.