10-cm-Kanone 17
10-cm-Kanone 17 este un tun. Țara de origine: Imperiul German. Introducere în dotare: 1917.
Descriere
10 cm Kanone 17 (10 cm K 17) a fost un tun de câmp german folosit în timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvoltarea sa s-a bazat pe modelul anterior 10 cm K 14, a cărui rază de acțiune era considerată insuficientă în condiții de luptă. Krupp a proiectat astfel un țevă mai lungă (L/45), pe care a montat-o pe șasiul K 14. Această modificare a făcut ca tunul să fie prea greu pentru a fi transportat ca un singur ansamblu, fiind necesară demontarea țevii și transportul acesteia separat pe un cărucior dedicat. Pentru a facilita manipularea, au fost folosite rampe speciale care ajutau la montarea țevii înapoi în baterie.
Din punct de vedere constructiv, K 17 se deosebea prin utilizarea unui recul hidro-pneumatic sau hidro-arc, în funcție de producător. Deși era clar că K 17 nu avea rolul de tun antiaerian, acesta a păstrat unele elemente complexe și costisitoare din K 14, inițial proiectate pentru utilizare antiaeriană. În 1917 a fost proiectată o versiune mai simplă, K 17/04, care în multe privințe revenea la modelul K 04 – sistemul complex de țintire a fost eliminat, reculul variabil a fost anulat, iar tunul nu mai putea fi demontat pentru transport.
Date tehnice
| Țara de origine | Imperiul German |
|---|---|
| Introducere | 1917 |
Serviciu și utilizare în luptă
Datorită construcției și razei sale de acțiune, 10 cm K 17 s-a dovedit a fi în primul rând un tun antibatere cu rază lungă și a fost eficient și împotriva forțelor inamice. În Primul Război Mondial, artileria grea era adesea parte a unităților de rezervă, dar până în 1918 a fost integrată în toate corpurile de armată, unde a constituit o componentă importantă a unităților de artilerie. După Primul Război Mondial, Germania a fost interzisă prin Tratatul de la Versailles să folosească aceste arme, unele exemplare fiind vândute Suediei și României. Totuși, unele exemplare au fost ascunse și reutilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special în apărarea costieră, unde împreună cu modelele 10 cm Kanone 1918 și K 17/04 au oferit un sprijin de foc fiabil.
Variante
Curiozități
- Rampele folosite pentru montarea țevii în baterie erau fixate permanent pe unele exemplare, dar de obicei erau detașabile.
- Deși K 17 a fost inițial proiectat cu unele elemente pentru utilizare antiaeriană, în realitate nu a îndeplinit niciodată un rol eficient antiaerian.
- K 17 era considerat o armă dificil de fabricat din cauza complexității construcției și a elementelor costisitoare preluate de la K 14.
- În 1914, puține corpuri active de armată aveau tunuri grele, dar până în 1918 aceste tunuri au devenit o componentă standard a tuturor corpurilor.
- K 17 se combina bine cu tunurile de 15 cm, care erau folosite mai frecvent împotriva forțelor vii, în timp ce K 17 excela în focul antibatere.
Întrebări frecvente
- De ce a fost demontată țevii K 17 pentru transport?
- Pentru că țevă mai lungă L/45 era prea grea pentru a fi transportată ca un singur ansamblu, trebuia demontată și transportată pe un cărucior separat.
- Ce tip de recul folosea 10 cm K 17?
- Folosea fie recul hidro-pneumatic, fie hidro-arc, în funcție de producător.
- A avut 10 cm K 17 un rol antiaerian?
- Nu, deși unele elemente complexe din K 14 destinate utilizării antiaeriene au fost păstrate, K 17 nu a fost eficient ca tun antiaerian.
- Care a fost utilizarea principală de luptă a 10 cm K 17?
- A servit în principal ca tun antibatere cu rază lungă și a fost eficient și împotriva forțelor vii.