10 cm schwere Kanone 18

Descriere

Datorită utilizării comune a șasiului cu obuzierul de 15 cm, arma avea o mobilitate relativ ridicată și putea fi folosită în diferite tipuri de unități. Construcția sa permitea utilizarea în cadrul batalioanelor de artilerie medie ale diviziilor germane, dar era folosită mai frecvent în batalioane de artilerie independente și în apărarea costieră. Tunul avea o țeavă mai lungă decât obuzierul, ceea ce îmbunătățea raza de acțiune și precizia tragerii.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

10 cm sK 18 a fost folosit în principal în cadrul batalioanelor de artilerie medie împreună cu 15 cm sFH 18, dar și în unități independente și în apărarea costieră. Unele exemplare au fost folosite în fazele timpurii ale războiului pe frontul de est ca arme antitanc. De asemenea, tunul a fost instalat pe prototipul tunului autopropulsat „Dicker Max”. În total, până în 1945 au fost produse aproximativ 1500 de exemplare.

Curiozități

• Dezvoltarea tunului a început încă din 1926, dar a fost introdus în dotare abia în anii 1933–34.
• Șasiul tunului a fost dezvoltat de firma Krupp, în timp ce țeava a fost furnizată de Rheinmetall.
• Tunul împărțea șasiul cu obuzierul de 15 cm sFH 18, ceea ce facilita logistica și producția.
• Unele exemplare au fost folosite ca arme antitanc pe frontul de est.
• După al Doilea Război Mondial, tunul a servit și în armatele Albaniei și Bulgariei.

Întrebări frecvente

Când a fost introdus 10 cm schwere Kanone 18 în dotare?

A fost introdus în dotare în anii 1933–34.

Cine a dezvoltat șasiul și țeava tunului?

Șasiul a fost dezvoltat de Krupp, țeava de Rheinmetall.

Câte exemplare au fost produse până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial?

Au fost produse aproximativ 1500 de exemplare.

Care a fost utilizarea principală a tunului în timpul războiului?

A fost folosit în batalioane de artilerie medie, unități independente, apărarea costieră și uneori ca armă antitanc.