Mannlicher M1893
Mannlicher M1893 este o armă de foc. Țara de origine: Austro-Ungaria. Introducere în dotare: 1893.
Descriere
În jurul anului 1890, armata română căuta o armă de calibru mic pe pulbere fără fum, care să înlocuiască pușca cu un singur foc Martini–Henry M1879. S-au adresat firmei austro-ungare ŒWG din Steyr, unde Otto Schönauer modifica pușca germană Gewehr 1888, eliminând principalele defecte de construcție, în special problema încărcării duble, și adaptând sistemul de încărcător cu clip Mannlicher. Modelul 1892 a fost comandat de armata română în număr de 8.000 de bucăți după teste. După mici modificări a apărut versiunea finală M1893, calibrată pentru cartușul 6,5×53R, care avea în plus o tijă suplimentară pentru stivuire, întărituri pe partea inferioară a cutiei încărcătorului și o siguranță a boltului împotriva montării greșite. Spre deosebire de modelul austriac M1895 cu bolt drept, modelul românesc avea boltul clasic rotativ.
Pe lângă pușcă, a fost dezvoltată o variantă carabină lungă de 98 cm cu mânerul boltului curbat, destinată cavaleriei și artileriei. Carabinele nu aveau pregătire pentru baionetă, ceea ce în timpul campaniei din 1916 a forțat cavaleria să folosească sulița în luptele corp la corp. Baioneta a fost adăugată în final la 20.000 de carabine datorită invenției căpitanului Boteze.
Date tehnice
| Țara de origine | Austro-Ungaria |
|---|---|
| Introducere | 1893 |
Serviciu și utilizare în luptă
Livrările de puști au început în 1893 și până în 1907 în armata română existau peste 100.000 de bucăți. După al doilea război balcanic, România a comandat încă 200.000 de puști, dar din cauza izbucnirii Primului Război Mondial au fost livrate doar aproximativ 100.000, restul fiind confiscate și folosite de armata austro-ungară. În 1916, la intrarea României în război, armata avea aproximativ 373.000 de puști și 60.000 de carabine, distribuite între infanterie, unitățile Vânători, cavalerie, cicliști, jandarmerie și aviația militară. Multe arme au fost distruse sau capturate în lupte. După război, în serviciul român au rămas doar 82.000 de puști. Odată cu adoptarea puștii vz. 24, armele Mannlicher au fost transferate pe linia a doua și la jandarmerie, unde au servit până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
După război, puștile M93 au fost predate ca reparații de război Cehoslovaciei și Iugoslaviei, unde au fost folosite sub denumiri locale. Unele puști au apărut și în războiul civil spaniol de partea republicanilor, originea exactă a acestor arme nefiind cunoscută.
Variante
Curiozități
- Armata română a fost prima care a introdus pe scară largă puștile repetitivă Mannlicher M1893 ca armament standard.
- Carabinele M1893 inițial nu aveau baionetă, ceea ce a forțat cavaleria să folosească sulița în luptele corp la corp în campania din 1916.
- Versiunea miniaturală M1893 a fost fabricată special pentru prințul Carol și este păstrată în Muzeul Național Militar din România.
- Cartușul 6,5×53mmR a fost inițial importat de la Georg Roth și Keller & Co., ulterior fiind produs și în România cu o producție de până la 200.000 de bucăți pe zi în 1914.
- Unele puști M1893 au fost predate după Primul Război Mondial Cehoslovaciei și Iugoslaviei ca reparații de război.
Întrebări frecvente
- De ce modelul românesc Mannlicher M1893 avea boltul clasic rotativ în loc de cel drept?
- Modelul românesc avea boltul clasic rotativ spre deosebire de modelul austriac M1895, deoarece astfel au fost eliminate mai multe defecte de construcție și a fost îmbunătățită fiabilitatea.
- Ce cartușe folosea Mannlicher M1893?
- Pușca era calibrată pentru cartușul 6,5×53mmR, cunoscut și ca 6,5×53,5mmR românesc.
- Cine a fabricat Mannlicher M1893?
- Puștile au fost fabricate de firma austro-ungară Österreichische Waffenfabriksgesellschaft (ŒWG) din Steyr.
- Ce unități foloseau carabinele M1893?
- Carabinele erau destinate cavaleriei, artileriei, cicliștilor, unităților Vânători, jandarmeriei și aviației militare.