QF 15-pounder Mark I gun

Descriere

Tunul Ordnance QF 15-pounder, cunoscut în mod obișnuit ca Ehrhardt, a fost un tun de câmp german modern achiziționat de Regatul Unit în anul 1900 ca o soluție temporară pentru modernizarea armamentului său de artilerie de câmp la standardele armelor rapide, în timp ce dezvolta o alternativă proprie. Această decizie a fost determinată de experiențele armatei britanice din timpul celui de-al doilea război bur, când tunul său standard BL 15-pounder a fost depășit de tunurile moderne franceze și germane folosite de buri. Tunul nu avea nicio legătură cu BL 15-pounder sau BLC 15-pounder, alte două arme aflate în serviciul britanic la acea vreme, în afară de calibrul comun al proiectilelor.

Designul original și livrarea tunului către Regatul Unit au inclus un tun fără scut, roți complet metalice, scaune pe axă și o lafetă telescopică cu suspensie pentru un control mai bun al reculului. Britanicii însă au considerat lafeta nepotrivită și au fixat-o permanent în poziția închisă. De asemenea, au înlocuit imediat roțile complet metalice cu roți cu spițe din lemn standard britanice. Tunul a înlocuit vechiul BL 12-pounder 6 cwt în serviciul Regimentului Regal de Artilerie Călare până în 1904, când a fost înlocuit de un model mai modern, QF 13-pounder.

După înființarea Forțelor Teritoriale în 1908, aceste tunuri au fost alocate unităților călare cunoscute sub numele de Yeomanry. Scaunele de pe axă au fost eliminate ca fiind inutile, deoarece tunarii călăreau cai, iar scuturile pentru tun au fost adăugate. Lafeta modificată a fost desemnată Mk I+.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Tunul a fost folosit de bateriile Regimentului Regal de Artilerie Călare din Forțele Teritoriale, în special în unitățile călare Yeomanry, la începutul Primului Război Mondial. A avut un rol important în campania din Egipt împotriva Senussi, fiind utilizat de 1/A Battery, Honourable Artillery Company și 1/1st Nottinghamshire Royal Horse Artillery. De asemenea, aceste tunuri au participat la luptele bateriilor B Battery, Honourable Artillery Company și Berkshire RHA în recucerirea Sheikh Othman de la turci pe 20 iulie 1915, în cadrul campaniei din Aden.

Din 1916, QF 15-pounder a fost treptat înlocuit cu modele mai moderne, 13-pounder și 18-pounder.

Variante

Curiozități

• Tunul a fost achiziționat ca o soluție temporară pentru ca Regatul Unit să poată moderniza rapid artileria sa de câmp după experiențele celui de-al doilea război bur.
• Lafeta originală cu suspensie a fost fixată permanent în poziția închisă în serviciul britanic, deoarece s-a dovedit a fi nepotrivită.
• Cu tunurile originale au fost livrate 54.000 de cartușe complete de fabricație germană, care au fost ulterior înlocuite cu muniție britanică.
• Tunul a fost folosit în principal de unitățile călare ale Forțelor Teritoriale, cunoscute sub numele de Yeomanry.
• QF 15-pounder a fost înlocuit în Primul Război Mondial cu modelele mai moderne 13-pounder și 18-pounder începând din 1916.

Întrebări frecvente

De ce a achiziționat Regatul Unit tunul german QF 15-pounder?

Regatul Unit a achiziționat tunul ca o soluție temporară pentru modernizarea artileriei de câmp după experiențele celui de-al doilea război bur, când tunurile sale standard au fost depășite de armele moderne franceze și germane.

Ce modificări au făcut britanicii tunului german original?

Britanicii au eliminat lafeta cu suspensie și au fixat-o în poziția închisă, au înlocuit roțile complet metalice cu roți cu spițe din lemn și au adăugat scut pentru tun la versiunile pentru Forțele Teritoriale.

Unde și când a fost folosit tunul QF 15-pounder în luptele Primului Război Mondial?

Tunul a fost folosit în special în campania din Egipt împotriva Senussi și în Aden la recucerirea Sheikh Othman în 1915.

Când a fost înlocuit tunul QF 15-pounder în armata britanică?

Din 1916, tunul a fost înlocuit cu modelele mai moderne 13-pounder și 18-pounder.