Solothurn S-18/100
Solothurn S-18/100 este o armă de foc. Țara de origine: Elveția.
Descriere
Solothurn S-18/100 a fost un tun antitanc de 20 mm cu mecanism semiautomat în configurație bullpup, dezvoltat și utilizat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Datorită cartușului mare și puternic, arma avea un recul semnificativ, iar dimensiunea sa îngreuna portabilitatea. Arma era alimentată cu un încărcător cu capacitatea de 5 sau, mai frecvent, 10 cartușe, atașat orizontal pe partea stângă a armei.
Folosea cartușe 20×105mm cu manșon benziat, pe care le împărțea cu tunul aerian S 18-350, dezvoltat din această pușcă. Conform unei surse finlandeze, penetrarea blindajului ajungea la aproximativ 20 mm la un unghi de 60 de grade și o distanță de 100 de metri, scăzând la 16 mm la 500 de metri, probabil folosind cartușul APHE-T maghiar, singurul tip utilizat în Finlanda.
Date tehnice
| Țara de origine | Elveția |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
Solothurn S-18/100 a fost folosit de mai multe țări, inclusiv Elveția, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Finlanda și altele. Finlanda a achiziționat în martie 1940 douăsprezece exemplare ale variantei S 18-154, care au sosit după încheierea Războiului de Iarnă, dar au fost utilizate în Războiul de Continuare. Armele au fost rapid considerate învechite pentru scopul lor inițial de pușcă antitanc.
Estonia a produs o copie realizată prin inginerie inversă a modelului S-18/100 numită Solothurn-Arsenal fără licență, fiind fabricate doar 20 de exemplare înainte de ocupația sovietică din 1940. Unele țări au testat arma, precum Japonia, Italia, Țările de Jos, Elveția și SUA.
Variante
Curiozități
- Arma folosea cartușe 20×105mm cu manșon benziat, pe care le împărțea cu tunul aerian S 18-350 dezvoltat din această pușcă.
- Finlanda a achiziționat douăsprezece exemplare S 18-154 în martie 1940 cu sprijin financiar din partea Elveției pentru Războiul de Iarnă, dar armele au sosit după încheierea acestuia.
- Estonia a produs o copie realizată prin inginerie inversă a modelului S-18/100 fără licență, fiind fabricate doar 20 de exemplare înainte de ocupația sovietică.
- Waffenfabrik Solothurn era deținută de compania germană Rheinmetall, care folosea firma elvețiană pentru a ocoli restricțiile de producție a armelor impuse Germaniei după Primul Război Mondial.
- Arma avea un recul semnificativ, iar dimensiunea sa îngreuna portabilitatea, limitând utilizarea practică.
Întrebări frecvente
- Ce tip de muniție folosea Solothurn S-18/100?
- Folosea cartușe 20×105mm cu manșon benziat, aceleași ca tunul aerian S 18-350.
- Ce țări au folosit Solothurn S-18/100?
- Au folosit-o Elveția, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Finlanda, Estonia și altele.
- De ce a fost considerată arma învechită?
- Din cauza dimensiunii, reculului semnificativ și penetrării limitate a blindajului, a devenit rapid învechită ca pușcă antitanc.
- Ce este Solothurn-Arsenal?
- Este o copie realizată prin inginerie inversă a modelului S-18/100 produsă fără licență în Estonia înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.