Scufundarea Bismarck

Context și cauze

Nava de luptă germană Bismarck și crucișătorul greu Prinz Eugen au plecat sub comanda amiralului Günther Lütjens în Atlantic în cadrul operațiunii Rheinübung, cu scopul de a perturba convoaiele aliate către Marea Britanie. După bătălia din Strâmtoarea Daneză din 24 mai, în care Bismarck a fost avariată, nava a încercat să ajungă în portul francez Brest pentru reparații.

Forțele marine regale britanice erau hotărâte să răzbune scufundarea navei de luptă HMS Hood și au mobilizat toate unitățile disponibile pentru a urmări Bismarck. După pierderea contactului cu Bismarck pe 25 mai, forțele britanice, datorită interceptării comunicațiilor radio germane și recunoașterii aeriene, au localizat nava și au început urmărirea cu scopul de a o distruge.

Forțe și comandanți

Forțele germane erau formate din nava de luptă Bismarck și crucișătorul greu Prinz Eugen, sub comanda amiralului Günther Lütjens. Scopul lor era să pătrundă în Atlantic și să perturbe rutele maritime aliate.

Forțele britanice includeau navele de luptă King George V și Rodney, crucișătoarele grele Norfolk și Dorsetshire, portavionul Ark Royal cu avioanele Swordfish, distrugătoare inclusiv polonezul ORP Piorun și alte nave de escortă. Comandantul forțelor britanice era amiralul John Tovey. Britanicii urmăreau distrugerea lui Bismarck pentru a răzbuna pierderea HMS Hood și a asigura siguranța convoaielor.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început pe 26 mai cu un atac aerian al bombardierelor torpiloare britanice Swordfish de pe portavionul Ark Royal, care au avariat cârma lui Bismarck, făcând ca nava să poată naviga doar în cerc. A urmat o urmărire nocturnă și hărțuire a lui Bismarck de către distrugătoarele britanice și poloneze, fără daune serioase.

Dimineața zilei de 27 mai a avut loc confruntarea finală, când navele de luptă King George V și Rodney, împreună cu crucișătoarele Norfolk și Dorsetshire, au atacat Bismarck. După aproximativ 100 de minute de foc intens, care a avariat posturile de comandă și turnurile principale de tunuri ale lui Bismarck, nava a fost lovită de torpile, iar echipajul a început scufundarea navei cu încărcături explozive proprii.

Bismarck a început să se scufunde în jurul orei 10:40, în timp ce navele britanice au tras aproximativ 2800 de proiectile de calibru mare și au lansat mai multe torpile. După bătălie, navele britanice au salvat 110 supraviețuitori, iar alte cinci persoane au fost salvate de nave germane. Ziua următoare, navele britanice au fost atacate de avioanele Luftwaffe germane, în urma căruia distrugătorul HMS Mashona a fost scufundat, iar distrugătorul Maori avariat.

Straty

Din partea germană au fost salvați 110 supraviețuitori de către navele britanice și alți 5 supraviețuitori de către nave germane; numărul exact al victimelor nu este menționat în sursă, dar poate fi dedus din numărul celor salvați și din totalul echipajului. Din partea britanică au fost 46 de morți pe distrugătorul Mashona, care a fost scufundat după atacul Luftwaffe, iar nava de luptă Rodney a suferit doar daune ușoare.

Consecințe și importanță

Scufundarea lui Bismarck a însemnat sfârșitul amenințării reprezentate de această navă de luptă germană în Atlantic și a consolidat semnificativ securitatea convoaielor maritime aliate. Bătălia a demonstrat eficiența acțiunii coordonate a forțelor aeriene și navale în lupta împotriva navelor de război puternice.

Pierderea lui Bismarck a fost o lovitură serioasă pentru marina germană și a limitat capacitatea acesteia de a opera în Atlantic. Pentru marina regală britanică, bătălia a fost o victorie morală importantă după pierderea HMS Hood și a întărit controlul asupra Atlanticului.

Atacurile ulterioare ale Luftwaffe asupra navelor britanice au arătat pericolul continuu din aer, dar marina britanică și-a menținut supremația în zonă.

Tehnică folosită

Etape-cheie

1. Prima fază: Atacul aerian de pe Ark Royal — Atacul bombardierelor torpiloare Swordfish, care au avariat cârma lui Bismarck și i-au împiedicat evadarea.
2. A doua fază: Acțiunea nocturnă a distrugătoarelor — Urmărirea nocturnă și atacurile repetate cu torpile ale distrugătoarelor britanice și poloneze fără lovituri directe.
3. A treia fază: Confruntarea finală a navelor de luptă — Foc intens al navelor de luptă și crucișătoarelor britanice, avarierea lui Bismarck și scufundarea sa ulterioară.
4. A patra fază: Atacurile Luftwaffe — Ziua următoare bătăliei, avioanele germane au atacat navele britanice, scufundând distrugătorul Mashona.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bismarck a fost avariată astfel încât putea naviga doar în cerc din cauza cârmei blocate.
• Distrugătorul britanic ORP Piorun a fost singura navă poloneză în bătălie și a participat activ la atacurile nocturne.
• În timpul salvării supraviețuitorilor, marinarul britanic Joe Brooks și-a riscat viața ajutând răniții germani să urce la bord.
• În timpul bătăliei au fost trase în total aproximativ 2800 de proiectile de calibru mare asupra lui Bismarck.
• Amiralul german Lütjens a trimis semnalul „Vom lupta până la ultimul glonț. Trăiască Führerul” cu puțin timp înainte de confruntarea finală.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc ultima bătălie a lui Bismarck?

Ultima bătălie a lui Bismarck a avut loc în perioada 26–27 mai 1941 în Oceanul Atlantic, aproximativ 300 mile marine vest de Brest, Franța.

Care au fost principalele faze ale bătăliei?

Bătălia a avut patru faze principale: atacul aerian de pe Ark Royal, acțiunea nocturnă a distrugătoarelor, confruntarea finală a navelor de luptă și atacurile ulterioare ale Luftwaffe.

Câți supraviețuitori au fost salvați de pe Bismarck?

Navele britanice au salvat 110 supraviețuitori, iar alți 5 supraviețuitori au fost salvați de nave germane.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Forțele britanice au câștigat prin scufundarea navei de luptă germane Bismarck.