Bătălia din Pădurea Hürtgen
Cea mai lungă bătălie din istoria armatei americane. Analiza detaliată este completată din mai multe surse.
Context și cauze
După debarcarea din Normandia în iunie 1944, forțele aliate au avansat spre est, dar progresul a fost încetinit din cauza liniilor de aprovizionare prelungite și a rezistenței crescânde a forțelor germane. Obiectivul strategic era să se ajungă la râul Rin și să se pregătească traversarea acestuia.
Armata 1 americană sub comanda lui Courtney Hodges s-a confruntat cu o rezistență puternică în timpul avansului prin pasul de lângă orașul Aachen și a perceput amenințarea din zona pădurii Hürtgen, pe care germanii o foloseau ca bază. Aliații au considerat, de asemenea, necesar să neutralizeze amenințarea barajului de pe râul Rur, pe care germanii îl puteau folosi pentru a inunda văile și a împiedica operațiunile aliate.
Unii istorici au pus însă ulterior la îndoială sensul acestei bătălii, considerând-o o luptă prost condusă și inutilă, care, după părerea lor, trebuia evitată cu orice preț.
Forțe și comandanți
Pădurea Hürtgen a fost sub comanda Armatei 1 americane, a cărei responsabilitate a alternat între Corpul V și Corpul VII. Apărarea germană a fost constituită în principal din diviziile de infanterie 275 și 353, sub comanda generalului Schmidt, cu aproximativ 5.000 de oameni și sprijin limitat de artilerie, fără tancuri. Treptat au fost adăugate și alte unități germane.
Pe partea americană au alternat diverse divizii de infanterie, inclusiv diviziile 1, 4, 8, 9, 28, 29, 78, 82, 83, 99 și 104 de infanterie, precum și diviziile blindate 3 și 5, unități de tancuri și rangeri. Comandanți precum general-maior Norman Cota (divizia 28) și alții aveau sarcina de a străpunge apărarea germană și de a ajunge la râul Rur, dar s-au confruntat cu o rezistență puternică și un teren nefavorabil.
Desfășurarea bătăliei
Bătălia a început pe 19 septembrie 1944, când divizia 9 de infanterie americană a lansat atacul asupra marginii nordice a pădurii, dar a întâmpinat o rezistență puternică și un teren dificil. Avansul a fost lent și sângeros, în special în încercarea de a ocupa satele Schmidt și Vossenack.
Divizia 28 de infanterie, cunoscută ca „Găleata de sânge”, a fost angajată pentru a elibera divizia 9 și a început atacul pe 2 noiembrie, dar s-a confruntat cu câmpuri minate puternice, foc de artilerie și contraofensive germane, care au dus la pierderi grele și la pierderea unor poziții, de exemplu în Schmidt.
În a doua fază, parte a operațiunii Queen, divizia 4 de infanterie americană și alte unități au continuat atacul în partea nordică a pădurii cu scopul de a ajunge la râul Rur. Apărarea germană era bine pregătită și întărită, ceea ce a dus la lupte grele și un avans lent.
Bătălia s-a încheiat pe 16 decembrie 1944, când ofensiva a fost oprită din cauza începerii contraofensivei germane din Ardeni, cunoscută ca bătălia din Ardeni.
Straty
Pierderile americane în bătălie sunt estimate între 33.000 și 55.000 de morți și răniți, incluzând pierderi de luptă și non-luptă. Pierderile germane au fost de aproximativ 28.000. Aceste cifre se bazează pe sursele disponibile, iar numărul exact al pierderilor americane nu este clar documentat.
Consecințe și importanță
Bătălia din pădurea Hürtgen a fost cea mai lungă bătălie purtată de armata americană pe teritoriul german în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost foarte costisitoare în vieți omenești și materiale. Aliații au reușit în cele din urmă să curețe zona, dar nu au putut traversa râul Rur și nici nu au obținut controlul asupra barajelor, ceea ce le-a permis germanilor să-și pregătească pozițiile pentru ofensiva de iarnă din Ardeni.
Această bătălie este adesea considerată o înfrângere majoră a Aliaților, generalul german Walter Model fiind lăudat pentru apărarea eficientă. Bătălia din pădurea Hürtgen a fost umbrită de bătălia ulterioară din Ardeni, care a primit mai multă atenție mediatică și publică.
Pe termen lung, bătălia a demonstrat cum terenul nefavorabil, vremea rea și o apărare bine pregătită pot limita semnificativ avantajul numeric și tehnic și a devenit subiect de studii militare și analize ale greșelilor de comandă.
Etape-cheie
- Prima fază — Începută pe 19 septembrie 1944 cu atacul diviziei 9 de infanterie asupra marginii nordice a pădurii, urmată de lupte grele pentru satele Schmidt și Vossenack.
- Atacul diviziei 28 de infanterie — Din 2 noiembrie 1944, divizia 28 a atacat pozițiile germane, dar a întâmpinat o rezistență puternică și a suferit pierderi grele.
- A doua fază – operațiunea Queen — Din 16 noiembrie 1944, atacul Corpului VII a continuat cu scopul de a ajunge la râul Rur, dar progresul a fost lent și sângeros.
- Încheierea bătăliei — Bătălia s-a încheiat pe 16 decembrie 1944 din cauza începerii ofensivei germane din Ardeni.
Armament și tehnică
Curiozități
- Bătălia a fost urmărită ca observator de jurnalistul și scriitorul american Ernest Hemingway, care a comparat-o cu ofensiva britanică de la Passchendaele din Primul Război Mondial.
- În zona pădurii Hürtgen au avut loc armistiții neoficiale și evacuări comune ale morților și răniților de pe câmpul de luptă.
- Divizia 28 de infanterie a fost redusă după bătălie la o treime din efectivul său complet și a fost retrasă pentru refacere și odihnă.
- Medic de regiment german, căpitanul Günter Stüttgen, a negociat un armistițiu neoficial pe podul de la Kall pentru a permite îngrijirea răniților de ambele părți.
- Bătălia a fost a doua cea mai lungă bătălie purtată vreodată de armata americană, imediat după bătălia de la Bataan.
Întrebări frecvente
- Când și unde a avut loc bătălia din pădurea Hürtgen?
- Bătălia a avut loc între 19 septembrie și 16 decembrie 1944 în pădurea Hürtgen din Germania, la aproximativ 5 km est de granița belgo-germană.
- Care a fost principalul obiectiv al unităților americane în bătălie?
- Americanii au dorit să rețină forțele germane pentru a nu putea întări frontul de lângă orașul Aachen și să ajungă la râul Rur pentru a neutraliza barajele pe care germanii le-ar fi putut folosi pentru a inunda văile.
- Care au fost pierderile estimate de ambele părți?
- Pierderile americane sunt estimate între 33.000 și 55.000 de morți și răniți, iar cele germane la aproximativ 28.000.
- De ce a fost considerată bătălia o înfrângere a Aliaților?
- Bătălia a fost foarte costisitoare în vieți și materiale, Aliații nu și-au atins toate obiectivele, iar germanii au menținut controlul zonei până la începerea ofensivei din Ardeni.