Bătălia de la Hohenlinden

Context și cauze

Bătălia de la Hohenlinden a avut loc în timpul războaielor primei coaliții, în special în faza finală a războiului celei de-a doua coaliții dintre Franța și forțele aliate austro-bavareze. După încheierea armistițiului din vara anului 1800, armata austro-bavareză condusă de arhiducele Ioan a atacat în direcția Münchenului, iar comanda austriacă, în special colonelul Franz von Weyrother, a promovat o ofensivă rapidă împotriva francezilor.

Armata austriacă s-a confruntat însă cu probleme de comandă și o coordonare slabă, ceea ce s-a reflectat în împărțirea forțelor în patru coloane separate care înaintau prin teren împădurit. Generalul francez Moreau, care dispunea de o armată mai mică, a decis să înfrunte inamicul pe teren deschis lângă satul Hohenlinden, ceea ce i-a oferit un avantaj împotriva forțelor austriece dispersate.

Forțe și comandanți

Armata franceză avea aproximativ 56 000 de oameni și era împărțită în mai multe divizii sub comanda generalilor Legrand, Bastoul, Ney, Grouchy, Richepanse și Decaen. Moreau ținea în rezervă cavaleria grea sub comanda lui d’Hautpoul. Planul său consta în apărarea pe teren deschis cu un contraatac progresiv și încercuirea aripii stângi austriece cu ajutorul diviziei lui Richepanse.

Armata austro-bavareză număra aproximativ 64 000 de oameni și era împărțită în patru coloane sub comanda lui Kienmayer, Latour, Kollowrat și Riesch. Comandantul armatei era arhiducele Ioan, în vârstă de 18 ani, care însă era subordonat generalului experimentat Lauer și șefului său de stat major Weyrother. Planul austriac prevedea un atac rapid în patru coloane prin teren împădurit, ceea ce a dus însă la separarea și lipsa de sprijin reciproc a unităților lor.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început dimineața zilei de 3 decembrie 1800 cu focul unităților avansate austriece. Colona lui Kollowrat a înaintat pe drumul principal prin pădure și s-a ciocnit cu unitățile franceze conduse de Grouchy, care au rezistat în ciuda atacurilor forțelor austriece și bavareze.

Pe aripa stângă, divizia lui Richepanse a început o încercuire surprinzătoare a aripii stângi austriece, divizând coloana lui Riesch și înaintând spre nord către drumul principal, unde s-a confruntat cu forțele austriece. Divizia lui Decaen a susținut-o pe Richepanse și împreună au început să destrame coloanele austriece.

Aripa dreaptă a lui Kienmayer a dus lupte pentru câteva sate, în timp ce colona lui Latour, din cauza drumurilor proaste, a întârziat și și-a împărțit forțele în grupuri mai mici, ceea ce le-a slăbit eficiența.

În jurul prânzului, unitățile franceze au lansat un contraatac care a dus la distrugerea coloanei lui Kollowrat și capturarea a mii de soldați austrieci și bavarezi. Arhiducele Ioan a scăpat, dar armata sa a fost nevoită să se retragă în dezordine.

Straty

Armata austro-bavareză a suferit pierderi estimate la 798 morți, 3 687 răniți și 7 195 prizonieri, fiind capturați și 50 de tunuri și 85 de căruțe cu muniție. Partea bavareză a avut 24 morți, 90 răniți și 1 754 prizonieri, inclusiv 26 de tunuri și 36 de căruțe. În total, aproximativ 4 600 morți și răniți și 8 950 prizonieri. Francezii au recunoscut pierderi de 1 839 de oameni, un tun și două căruțe, dar din cauza raportărilor incomplete se presupune că pierderile reale ar fi putut ajunge până la 3 000 de oameni.

Consecințe și importanță

Înfrângerea zdrobitoare a forțat armata austro-bavareză să se retragă și a condus la cererea unui armistițiu, care a fost încheiat pe 25 decembrie 1800. În februarie 1801 a fost semnat tratatul de la Lunéville, care a confirmat controlul francez până la râul Rin și a recunoscut republicile satelit franceze din Italia și Țările de Jos.

Bătălia de la Hohenlinden, împreună cu bătălia de la Marengo, a încheiat războiul celei de-a doua coaliții și a consolidat poziția Franței în Europa. Victoria a crescut prestigiul generalului Moreau, care a devenit un potențial rival al lui Napoleon Bonaparte.

Pe termen lung, bătălia a demonstrat importanța unei bune tactici, coordonări și utilizării terenului, în timp ce comanda austriacă a fost criticată pentru organizarea slabă și lipsa de inițiativă.

Etape-cheie

1. Începutul bătăliei și confruntarea coloanei lui Kollowrat cu divizia lui Grouchy — Dimineața zilei de 3 decembrie, unitățile avansate austriece au început focul, iar colona lui Kollowrat s-a ciocnit cu unitățile franceze în pădurea de lângă satul Kreith.
2. Încercuirea aripii stângi de către Richepanse — Richepanse a pornit devreme spre nord-est și a încercuit surprinzător aripa stângă a austriecilor, provocând dezintegrarea forțelor austriece.
3. Contraatacul francez și distrugerea coloanei lui Kollowrat — În jurul prânzului, unitățile franceze au atacat și au zdrobit cea mai mare coloană austriacă, capturând mii de soldați și numeroase tunuri.
4. Retragerea forțelor austro-bavareze — După înfrângere, unitățile austriece s-au destrămat și au început o retragere haotică, care a dus la noi confruntări și pierderi.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia de la Hohenlinden a fost considerată ultima mare victorie republicană a Franței.
• Arhiducele Ioan avea doar 18 ani în timpul bătăliei și era considerat un comandant neexperimentat.
• Generalul francez Richepanse a demonstrat o inițiativă extraordinară, iar încercuirea aripii stângi a decis victoria.
• Bătălia a inspirat poetul Thomas Campbell să scrie poezia „Hohenlinden”.
• Orașele americane Linden din Alabama și Tennessee au fost numite în cinstea acestei bătălii.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Hohenlinden?

Bătălia a avut loc pe 3 decembrie 1800 în Bavaria, la aproximativ 30 km est de München.

Cine a condus armata franceză în bătălia de la Hohenlinden?

Armata franceză a fost condusă de generalul Jean Victor Marie Moreau.

Care a fost rezultatul bătăliei de la Hohenlinden?

Armata franceză a învins și a forțat armata austro-bavareză să se retragă.

Care au fost forțele aproximative ale ambelor părți în bătălie?

Francezii aveau aproximativ 56 000 de oameni, iar forțele austro-bavareze aproximativ 64 000 de oameni.