Bătălia de la Ulm

Context și cauze

Bătălia de la Ulm a fost o confruntare cheie în războiul celei de-a treia coaliții, formată în 1805 între Marea Britanie, Austria, Suedia și Rusia împotriva Franței napoleoniene. Armata austriacă sub comanda generalului Karl Mack von Leiberich a invadat prematur Bavaria, unde se aștepta la lupte principale în nordul Italiei, în timp ce unitățile rusești erau încă în marș prin Polonia.

Grande Armée franceză, inițial adunată la Boulogne pentru invazia Angliei, a fost rapid mutată spre sud și, în câteva săptămâni, a executat o manevră amplă care a încercuit forțele austriece în zona Ulm. Comanda austriacă a fost surprinsă de viteza și amploarea avansului francez, ceea ce a dus la izolarea și ulterior capitularea unei mari părți a armatei austriece.

Forțe și comandanți

Forțele franceze sub comanda lui Napoleon I includeau mai multe corpuri conduse de mareșalii Murat, Ney, Lannes și Soult. Numărul total al soldaților francezi în campanie ajungea până la 177 000, iar mai multe corpuri principale au fost implicate în încercuirea Ulmului.

Armata austriacă era formată din aproximativ 72 000 de oameni sub comanda generalului Karl Mack von Leiberich. Comanda austriacă se aștepta ca luptele principale să aibă loc în Italia, fiind astfel surprinsă de rapiditatea manevrei franceze și încercuirea din Bavaria.

Desfășurarea bătăliei

După traversarea Rinului, armata franceză a executat o manevră amplă care a încercuit forțele austriece în zona Ulm. La 8 octombrie, divizia austriacă a lui Franz Xaver von Auffenberg a fost învinsă la Wertingen, iar pe 9 octombrie Mack a încercat fără succes să traverseze Dunărea și a fost învins la Günzburg.

Corpurile franceze au închis treptat cercul în jurul Ulmului, iar la 14 octombrie mareșalul Ney a zdrobit un corp austriac mai mic la Elchingen și a alungat resturile acestuia înapoi la Ulm. În același timp, cavaleria lui Murat a urmărit și dispersat corpul lui Franz von Werneck, care încercase să scape spre nord-est, iar Soult a asigurat capitularea a 4 600 de austrieci la Memmingen.

Până la 16 octombrie, forțele austriece erau complet încercuite, iar la 20 octombrie generalul Mack a capitulat cu 25 000 de oameni, 18 generali, 65 de tunuri și 40 de steaguri. Unele părți ale armatei austriece au reușit să evadeze și ulterior s-au alăturat forțelor ruse conduse de generalul Kutuzov.

Straty

Pierderile franceze au fost foarte mici, conform Wikipediei în limba engleză, aproximativ 500 de morți și 1 000 de răniți. Pierderile austriece au inclus aproximativ 10 000 de morți și răniți, 25 000 de prizonieri, 18 generali, 65 de tunuri și 40 de steaguri. Aproximativ 20 000 de austrieci au evadat și o parte s-a alăturat armatei ruse; unele estimări indică că în întreaga campanie au fost neutralizați până la 60 000 de soldați austrieci.

Consecințe și importanță

Capitularea Austriei la Ulm i-a permis lui Napoleon să avanseze rapid spre Viena, care a căzut în mâinile franceze o lună mai târziu. Napoleon a subliniat în declarația sa că victoria a fost obținută fără lupte mari, datorită proastei coordonări a inamicului.

Bătălia de la Ulm este considerată un model de victorie strategică obținută prin manevră și concentrare de forțe, nu prin luptă directă. Această campanie este încă studiată în școlile militare și a influențat planurile militare ulterioare, cum ar fi planul Schlieffen german la începutul Primului Război Mondial.

Ulm a marcat începutul celei mai de succes perioade din cariera militară a lui Napoleon și a demonstrat eficiența armatei sale, precum și capacitatea de manevră rapidă și surprinzătoare.

Etape-cheie

1. Încercuirea Ulmului — Corpurile franceze au executat o manevră amplă care a încercuit forțele austriece în zona Ulm.
2. Bătălia de la Wertingen și Günzburg — La 8 octombrie divizia austriacă a fost învinsă la Wertingen, iar pe 9 octombrie Mack a încercat fără succes să traverseze Dunărea la Günzburg.
3. Bătălia de la Elchingen — La 14 octombrie mareșalul Ney a zdrobit un corp austriac mai mic la Elchingen și a alungat resturile acestuia înapoi la Ulm.
4. Capitularea la Ulm — La 20 octombrie 1805 generalul Mack a capitulat cu 25 000 de oameni, ceea ce a decis bătălia.

Curiozități

• Bătălia de la Ulm este adesea considerată mai degrabă o victorie strategică decât o bătălie clasică, deoarece decisivă a fost manevrabilitatea și încercuirea, nu lupta directă.
• Generalul Mack a fost judecat militar după capitulare și condamnat la doi ani de închisoare.
• Armata lui Napoleon a fost inițial adunată pentru invazia Angliei, dar a fost rapid mutată spre sud pentru o intervenție decisivă în Germania.
• Comanda austriacă se aștepta la lupte principale în Italia, ceea ce a contribuit la surprinderea și înfrângerea lor în Bavaria.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Ulm?

Bătălia a avut loc între 15 și 20 octombrie 1805 lângă orașul Ulm în Bavaria (Germania de astăzi).

Cine a comandat armata austriacă la Ulm?

Forțele austriece au fost conduse de generalul Karl Mack von Leiberich.

Care au fost pierderile ambelor părți?

Pierderile franceze au fost de aproximativ 500 de morți și 1 000 de răniți, iar pierderile austriece au inclus aproximativ 10 000 de morți și răniți și 25 000 de prizonieri.

Care a fost semnificația bătăliei de la Ulm?

Bătălia a permis lui Napoleon să avanseze rapid spre Viena și este considerată un model de victorie strategică obținută prin manevră.