Bătălia de la Lützen

Context și cauze

La mijlocul anului 1632, în cadrul Războiului de Treizeci de Ani, două armate s-au confruntat lângă Nürnberg – armata aliată suedezo-saxonă condusă de regele Gustav II Adolf și armata Ligii Catolice condusă de Albrecht von Wallenstein. Wallenstein a refuzat o bătălie deschisă și s-a bazat pe un tabără fortificată și raiduri care amenințau convoaiele de aprovizionare suedeze. Pierderile crescânde și dificultățile de aprovizionare au forțat armata suedeză să se retragă de lângă Nürnberg.

Wallenstein a decis să ierneze în electoratul saxon, care nu fusese încă epuizat de trecerile trupelor, iar Gustav Adolf a înaintat acolo. După câteva ciocniri, pe 15 noiembrie, ambele armate se pregăteau pentru confruntarea decisivă. Armata protestantă era mai numeroasă, ceea ce l-a determinat pe Wallenstein să se pregătească rapid pentru bătălie, inclusiv prin săparea de șanțuri și fortificarea pozițiilor.

Forțe și comandanți

De partea Ligii Catolice, Albrecht von Wallenstein comanda o armată de aproximativ 8 000 infanteriști, 5 400 călăreți și 21 de tunuri. De partea armatei suedezo-saxone se afla regele Gustav II Adolf cu aproximativ 10 000 infanteriști, 5 100 călăreți și 60 de tunuri. Armata suedeză includea și unități de emigranți cehi, în special în regimentul lui Jindřich Matyáš Thurn, în timp ce de partea catolică luptau cehi direct sub comanda lui Wallenstein. Armata lui Wallenstein era pregătită pentru apărare, în timp ce regele suedez planifica operațiuni ofensive.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început pe 16 noiembrie cu un foc de artilerie și raiduri ale cavaleriei în ceață. Gustav Adolf a atacat aripa stângă mai slabă a trupelor lui Wallenstein, în timp ce înaintarea infanteriei a fost încetinită de mușchetarii îngropați. La prânz a sosit pe câmpul de luptă armata lui Gottfried Heinrich Pappenheim, care a ajutat la restabilirea ordinii, însă Pappenheim a fost rănit mortal și rejtații săi au început să fugă. Wallenstein a trimis regimentele de cai de curte pentru a salva situația.

Regele Gustav Adolf a lansat un atac fatal cu regimentul său preferat, în timpul căruia a fost grav rănit, a căzut de pe cal și a fost ucis de soldați inamici care nu știau pe cine au omorât. Suedezii au ascuns moartea regelui și bătălia a continuat. După vestea morții lui Pappenheim, unele unități catolice s-au retras, dar Wallenstein, deși rănit, și-a condus trupele în atac. Suedezii au atacat aripa dreaptă, dar întăririle imperiale au început un foc puternic care i-a forțat să se retragă.

Lupta a oscilat în valuri, iar odată cu venirea serii, când vizibilitatea s-a redus, lupta a încetat. Wallenstein se temea de sosirea întăririlor saxone și s-a retras în zidurile Lipskului. Din punct de vedere al deținerii câmpului de luptă, suedezii puteau considera bătălia ca o victorie, dar moartea regelui Gustav II Adolf a împiedicat acest lucru.

Straty

La bătălia de la Lützen au murit aproximativ 5 000 de soldați imperiali și 4 000 de suedezi. Aceste cifre sunt documentate și menționate în sursele cehe și engleze. Pierderile includeau morți și răniți, ambele părți suferind pierderi considerabile. Moartea regelui Gustav II Adolf a fost una dintre cele mai importante pierderi ale părții suedeze.

Consecințe și importanță

Viena a primit bătălia ca pe o victorie și Wallenstein a fost lăudat, dar a fost și criticat dur pentru dezertare și alte probleme din armată. După bătălie a avut loc așa-numitul Proces de sânge de la Praga, în care 17 ofițeri și soldați au fost executați pentru dezertare în timpul bătăliei. Wallenstein s-a mutat la Jičín, unde i-a fost oferită coroana regală cehă.

Suedezii au continuat războiul sub conducerea lui Axel Oxenstierna, care a format Liga Heilbronn cu aliați germani și a continuat luptele împotriva Habsburgilor. Moartea lui Gustav II Adolf a însemnat pierderea unui lider carismatic, dar nu a oprit efortul de război suedez, finanțat prin subvenții franceze. Bătălia de la Lützen a avut astfel un impact semnificativ asupra cursului ulterior al Războiului de Treizeci de Ani.

Comandanți

Etape-cheie

1. Focul inițial de artilerie și ceața — Bătălia a început cu foc de artilerie și raiduri ale cavaleriei în ceață densă, care au încetinit atacul suedez.
2. Sosirea lui Pappenheim și moartea sa — Pappenheim a sosit cu întăriri, a restabilit ordinea, dar a fost rănit mortal, ceea ce a slăbit armata imperială.
3. Atacul lui Gustav II Adolf și moartea sa — Regele a atacat cu regimentul său, a fost grav rănit și ucis, moartea sa fiind ascunsă pentru a nu zdruncina moralul.
4. Lupta în valuri și retragerea lui Wallenstein — Lupta a oscilat, iar seara Wallenstein și-a retras trupele de teamă de întăririle saxone.

Armament și tehnică

Curiozități

• În armata suedeză au luptat mulți emigranți cehi, în special în regimentul lui Jindřich Matyáš Thurn.
• Wallenstein a ordonat ca în toate bisericile din Praga să bată clopotele timp de trei zile în cinstea lui Pappenheim.
• După bătălie a avut loc așa-numitul Proces de sânge de la Praga, în care 17 dezertori din bătălia de la Lützen au fost executați.
• În 2011 a fost descoperit un mormânt comun al soldaților căzuți în bătălie, majoritatea având între 20 și 30 de ani și fiind adesea veterani cu răni anterioare.
• Suedezii sărbătoresc ziua lui Gustav II Adolf pe 6 noiembrie conform calendarului iulian, chiar și după adoptarea calendarului gregorian.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Lützen?

Bătălia a avut loc pe 16 noiembrie 1632 lângă Lipsko.

Cine au fost principalii comandanți ai bătăliei?

De partea imperială a comandat Albrecht von Wallenstein, de partea suedeză regele Gustav II Adolf.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Bătălia s-a încheiat practic nedecis, suedezii puteau revendica victoria, dar regele lor Gustav II Adolf a căzut.

Care au fost pierderile de ambele părți?

Pierderile imperiale au fost de aproximativ 5 000 de oameni, cele suedeze în jur de 4 000 de oameni.