Bătălia de la Plataea

Context și cauze

Bătălia de la Plateea a fost punctul culminant al celei de-a doua invazii persane în Grecia în cadrul războaielor greco-persane. După înfrângerea flotei persane în bătălia navală de pe Salamina în anul 480 î.Hr., regele Xerxes s-a retras cu majoritatea forțelor sale din Grecia și a lăsat aici doar o armată puternică sub comanda lui Mardonios, care avea misiunea de a finaliza supunerea cetăților-state grecești.

Mardonios a încercat să profite de discordiile dintre Atena și Sparta, dar eforturile sale diplomatice au fost nereușite. Rezultatul a fost a doua jefuire a Atenei în mai puțin de un an. Cetățile-state grecești s-au unit ulterior și au decis să înfrunte împreună amenințarea persană, ceea ce a condus la adunarea unei armate mari și la confruntarea decisivă de la Plateea.

Forțe și comandanți

Armata greacă era formată din aproximativ 38.000 de oameni, dintre care circa 5.000 de hopliți spartani, 8.000 de atenieni și contingente mai mici din Corint, Megara, Sikyon, Tegea și alte cetăți-state. Comandantul forțelor grecești a fost spartanul Pausania, care a condus falanga aliată poziționată pe poziții defensive avantajoase.

Armata persană sub comanda lui Mardonios număra, conform majorității estimărilor, între 50.000 și 60.000 de oameni (unele surse menționează până la 300.000, ceea ce este considerat exagerat). Era compusă din perși, medieni, baktri, indieni, sachi, tracii, egipteni, etiopieni și alte naționalități ale Imperiului Ahemenid, întărită cu aproximativ 20.000 de aliați greci (în special beoțieni, tebeni, tesalieni, macedoneni). Scopul lui Mardonios era să zdrobească rezistența grecilor și să restabilească controlul persan asupra teritoriului grec.

Desfășurarea bătăliei

După câteva zile de impas, în care ambele armate așteptau momentul oportun pentru atac, a avut loc primul conflict din cauza unei greșeli în formarea forțelor grecești, când o unitate de megari a ajuns într-o poziție vulnerabilă și a fost atacată de cavaleria persană condusă de Mesistios. Arcașii atenieni au respins însă atacul, iar Mesistios a fost ucis.

Au urmat câteva zile de manevre și bombardamente cu săgeți persane asupra pozițiilor grecești, care însă au avut un efect militar redus. Mardonios s-a concentrat pe perturbarea aprovizionării grecilor, în special cu apă, ceea ce i-a forțat pe greci să se retragă noaptea către Plateea. Această manevră nu a fost finalizată la timp, astfel că Mardonios a lansat dimineața un atac asupra unităților grecești aflate în retragere.

Spartanii și tegeții au format rapid falanga și au înfruntat atacul principal persan. Atenienii s-au confruntat între timp cu unitățile tebene și beotiene. După presiunea inițială a perșilor, a intervenit o cotitură când tegeții și spartanii au atacat garda personală a lui Mardonios, care a fost ucis. Aceasta a provocat panică în rândurile persane și retragerea lor în masă.

Unitățile grecești au trecut la contraatac și au provocat pierderi grele perșilor. Armata persană s-a destrămat, o parte fiind distrusă în timpul retragerii, iar doar unor aliați greci, în special tebenilor, le-a reușit să scape.

Straty

Numerele exacte ale pierderilor nu sunt consemnate în surse cu certitudine. Este însă sigur că pierderile persane au fost considerabile, în timp ce pierderile părții grecești nu sunt cunoscute cu precizie.

Consecințe și importanță

Bătălia de la Plateea a însemnat sfârșitul definitiv al invaziei terestre persane în Grecia și distrugerea armatei persane pe teritoriul grec. Victoria grecilor a consolidat independența cetăților-state grecești și a pus capăt eforturilor persane de supunere a acestora.

Importanța bătăliei constă și în faptul că a fost prima dată în istorie când statele grecești s-au unit cu adevărat împotriva unui dușman extern. Bătălia de la Plateea, împreună cu bătălia navală de pe Mycale, care s-a desfășurat probabil în aceeași zi, a marcat o cotitură definitivă în războaiele greco-persane și a pus bazele pentru dezvoltarea ulterioară a civilizației grecești.

Etape-cheie

1. Confruntarea inițială la Megara — Cavaleria persană a atacat megarii, care au fost salvați de o unitate de arcași atenieni; comandantul persan Mesistios a fost ucis.
2. Situația de impas și perturbarea aprovizionării — Ambele armate au rămas pe poziții defensive, perșii s-au concentrat pe perturbarea aprovizionării grecilor cu apă și alimente.
3. Retragerea nocturnă a grecilor — Grecii au încercat să se retragă pe poziții mai avantajoase la Plateea, dar manevra nu a fost finalizată la timp.
4. Atacul decisiv și moartea lui Mardonios — Mardonios a atacat grecii aflați în retragere, spartanii și tegeții au respins atacul, Mardonios a fost ucis, iar armata persană a fugit.

Curiozități

• Bătălia de la Plateea a fost una dintre cele mai mari bătălii terestre ale războaielor greco-persane.
• Spartanii au ocupat așa-numita „poziție a onoarei” pe aripa dreaptă a falangei grecești, considerată cea mai periculoasă și mai onorabilă poziție.
• Moartea comandantului persan Mardonios a însemnat destrămarea imediată a armatei persane și retragerea ei panicată.
• Victoria grecilor a fost posibilă datorită unității neobișnuite a cetăților-state, care adesea concurau între ele.
• Bătălia de la Plateea a fost momentul decisiv care a pus capăt încercărilor persane de a domina Grecia.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Plateea?

Bătălia a avut loc pe 2 august 479 î.Hr. lângă orașul Plateea din Beoția.

Cine a comandat armata greacă în bătălia de la Plateea?

Forțele grecești au fost conduse de spartanul Pausania.

Care au fost forțele celor două tabere?

Grecii aveau aproximativ 38.000 de oameni, perșii și aliații lor circa 50–60.000 de oameni.

Care a fost rezultatul bătăliei de la Plateea?

Grecii au obținut o victorie decisivă și au distrus armata persană pe teritoriul grec.