AKS-74U

Descriere

Dezvoltarea AKS-74U a început în cadrul concursului „Modern” în 1973, care avea ca scop introducerea unei carabine complet automate. Proiectanții sovietici s-au inspirat din designul AO-46 din 1969 al lui Petru Tkacev, care cântărea doar 1,9 kg. Cerințele au stabilit o greutate de până la 2,2 kg, o lungime de 75 cm cu patul desfăcut și 45 cm cu patul pliat, și o rază efectivă de 500 m. La concurs au participat și Mikhail Kalașnikov (PP1), Igor Stechkin (TKB-0116), S. G. Simonov (AG-043), A. S. Konstantinov (AEK-958) și Evgheni Dragunov (modelul „MA”). Proiectul lui Kalașnikov, o versiune scurtată a AKS-74, a fost selectat în 1977 pentru producție datorită performanțelor comparabile și economiilor la fabricare prin utilizarea tehnologiei existente AK-74. AKS-74U a fost adoptat oficial în 1979, iar producția a încetat în 1993, majoritatea exemplarelor fiind fabricate la Uzina de Arme Tula.

Dimensiunile compacte ale AKS-74U au fost obținute prin utilizarea unei țevi scurte de 206,5 mm, ceea ce a necesitat scurtarea pistonului cu gaz. Rata de foc a crescut la aproximativ 700 de focuri pe minut. Pentru stabilizarea glonțului, viteza de rotație a țevii a fost mărită de la 200 mm la 160 mm. Pe țeavă este montat un bloc de gaze cu un suprimator de flacără și un amplificator de recul, care crește presiunea gazelor și reduce flacăra, deși din cauza țevii scurte flacăra rămâne vizibilă. Mirele frontal este integrat în blocul de gaze. Mirele posterior este format dintr-un vizor rabatabil în formă de U, cu reglaje pentru 350 m și 400–500 m. Patul este pliabil, dar nu există spațiu pentru depozitarea tijei de curățare sub țeavă, ceea ce o diferențiază de alte variante Kalașnikov.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

AKS-74U a fost conceput ca o armă care să umple golul dintre pistolul mitralieră și pușca de asalt, destinat în special unităților speciale, parașutiștilor, unităților de sprijin, echipajelor elicopterelor și vehiculelor blindate. În armata rusă este treptat înlocuit cu arme mai moderne, cum ar fi carabina AK-105 și pistoalele mitralieră. În prezent este folosit frecvent de poliție, de exemplu în patrulele urbane, unde de obicei cel puțin o armă este alocată pe patrulă.

Variante

Curiozități

• AKS-74U este cu aproximativ 85 de grame mai ușor decât echivalentul său NATO XM177 și cu 260 mm mai scurt cu patul pliat.
• Din cauza țevii foarte scurte, flacăra la foc este foarte puternică și vizibilă, în ciuda utilizării amplificatorului de recul.
• Arma nu poate fi echipată cu baionetă sau lansator standard de grenade sub țeavă, dar există un lansator special silențios BS-1 calibru 30 mm dezvoltat pentru AKS-74U.
• În SUA, AKS-74U este uneori numit „Krinkov”, originea acestui nume fiind incertă și probabil derivată din limba paștună.
• AKS-74U a fost folosit în diverse conflicte și este încă în uz în mai multe țări, inclusiv Rusia, Siria, Israel și Ucraina.

Întrebări frecvente

De ce are AKS-74U o țeavă atât de scurtă?

Țeava scurtă permite dimensiuni compacte ale armei, ceea ce îi crește manevrabilitatea în spații înguste, de exemplu în luptele urbane sau în utilizarea în vehicule.

Care este raza efectivă a AKS-74U?

Raza efectivă este de aproximativ 400 de metri, cu 100 de metri mai puțin decât AK-74 standard, din cauza țevii scurte și vitezei mai mici a glonțului.

Care sunt principalele diferențe între AKS-74U și AK-74?

AKS-74U are o țeavă scurtată, pat pliabil, un bloc de gaze diferit cu amplificator de recul și mirișoare modificate. Este de asemenea mai ușor și mai compact decât AK-74.

La ce folosește varianta AKS-74UB?

AKS-74UB este o versiune adaptată pentru funcționare silențioasă cu suprimator PBS-4 și muniție subsonică, destinată operațiunilor speciale care necesită un nivel redus de zgomot.