T28

Descriere

T28 a fost dezvoltat din 1943 ca un tanc supergreu și tun autopropulsat destinat să străpungă linia Siegfried germană. Dezvoltarea a avut loc într-o perioadă în care forțele aliate se confruntau cu poziții germane puternic fortificate, motiv pentru care s-a pus accent pe o blindare extrem de puternică și o armă principală performantă. Inițial se planificase producerea a 25 de exemplare, dar după încheierea războiului comanda a fost redusă la două prototipuri, folosite pentru testare.

Construcția tancului a fost subordonată cerinței de a avea o siluetă cât mai joasă, ceea ce a însemnat absența turelei rotative. Pentru a reduce presiunea specifică pe sol, T28 avea o pereche de șasiuri paralele cu șenile, care puteau fi demontate pentru transport feroviar. Armamentul principal era un tun de 105mm T5E1 cu proprietăți balistice excelente, completat doar de o mitralieră Browning M2 de 12,7mm. Blindajul ajungea până la 305 mm în partea frontală a carcasei, făcându-l cel mai bine protejat tanc american al epocii sale. Propulsia era asigurată de un motor V8 Ford GAF cu opt cilindri și o putere de 500 cp, ceea ce, având în vedere greutatea, permitea o viteză maximă de doar 12 km/h.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

T28 nu a fost niciodată folosit în luptă. Dezvoltarea prototipurilor a continuat și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ambele exemplare fabricate fiind utilizate pentru teste la bazele din Aberdeen și Fort Knox. Unul dintre prototipuri a fost distrus în 1947 din cauza unui incendiu la motor și ulterior casat, celălalt a fost folosit în continuare pentru teste și după ani a fost găsit și expus într-un muzeu.

Utilizarea planificată în luptă împotriva liniei Siegfried și eventual în invazia pe teritoriul japonez nu a avut loc, deoarece războiul s-a încheiat înainte ca tancul să fie finalizat. Al doilea prototip este astăzi expus la Fort Benning, Georgia.

Curiozități

• T28 este cel mai greu tanc american construit vreodată.
• Tancul nu avea turelă rotativă, ceea ce contrazicea terminologia americană a vremii pentru tancurile grele.
• Datorită celor două șasiuri paralele cu șenile, presiunea specifică pe sol a fost redusă, păstrând totodată posibilitatea transportului feroviar.
• Unul dintre prototipuri a fost găsit după 27 de ani uitat la baza Fort Belvoir printre alte epave.
• Dezvoltarea T28 a condus la tancurile grele ulterioare cu turelă, precum T29, T30, T32 și T34.

Întrebări frecvente

Care a fost armamentul principal al tancului T28?

Armamentul principal era un tun de 105mm T5E1 cu o lungime a țevii de 65 de calibre.

De ce nu a fost T28 niciodată folosit în luptă?

Războiul s-a încheiat înainte ca tancul să fie finalizat, iar utilizarea planificată împotriva liniei Siegfried sau în Japonia nu a avut loc.

Cât de puternică era blindarea tancului T28?

Partea frontală a carcasei avea blindaj de 305 mm, părțile laterale până la 152 mm, iar partea inferioară era protejată de o placă blindată de 100 mm.

Unde poate fi văzut astăzi T28?

Prototipul păstrat este expus la Fort Benning, Georgia.