Tankgewehr M1918

Descriere

Primele tancuri britanice introduse în septembrie 1916 au luat prin surprindere armata germană, care nu era pregătită pentru lupta cu vehicule blindate. Inițial, împotriva tancurilor au fost folosite metode improvizate, cum ar fi muniția antitanc adaptată pentru armele de infanterie, care însă era periculoasă pentru trăgători și deteriora armele. Ulterior, a fost introdusă muniția perforantă „Spitzgeschoss mit Kern” cu miez de oțel calibrul 7,92 × 57 mm Mauser, dar după introducerea tancurilor Mark IV cu blindaj îmbunătățit, această muniție a devenit ineficientă.

În octombrie 1917 a fost emisă o directivă pentru dezvoltarea unei mitraliere de calibru mare împotriva tancurilor și avioanelor, iar fabrica de armament Mauser a fost solicitată să creeze o pușcă antitanc pentru noul cartuș 13,2 × 92 mm SR, dezvoltat în colaborare cu firma Polte. Dezvoltarea puștii și a cartușului a fost prioritară și în șapte luni arma a fost pregătită pentru producție. Până la sfârșitul Primului Război Mondial au fost fabricate aproximativ 16.000 de exemplare.

Tankgewehr M1918 este construită pe baza puștii cu repetiție Mauser M 98, dar este o versiune mărită cu bolt cilindric culisant completat cu un dinte de blocare posterior. Arma are mâner pistol din cauza gâtului gros al cîrjei, nu are încărcător, iar cartușul se introduce direct în armă. Din cauza reculului puternic, nu are frână de gură sau pat amortizat, reculul fiind atenuat doar de greutatea mare și de bipiedul masiv, care putea fi folosit și la mitraliera MG 08/15.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Tankgewehr M1918 a fost folosită de armata germană în timpul Primului Război Mondial ca prima pușcă antitanc eficientă din lume. Echipa de tragere era formată din doi soldați care se alternau după 2-3 focuri din cauza zgomotului puternic și a efectelor neplăcute ale tragerii, cum ar fi durerile de cap și senzația de greață. Arma era destinată distrugerii tancurilor, care reprezentau o nouă amenințare pe câmpul de luptă, iar puterea de penetrare la 100 de metri era de 20 până la 22 milimetri, suficientă pentru a deteriora tancurile britanice Mark IV cu blindaj de 12 mm.

Curiozități

• Tankgewehr M1918 a fost prima pușcă antitanc din lume.
• Dezvoltarea armei și a cartușului a durat doar 7 luni.
• Producția zilnică ajungea până la 300 de exemplare.
• Echipa de tragere trebuia să se schimbe din cauza zgomotului puternic și a efectelor neplăcute ale tragerii.
• Arma nu avea frână de gură sau pat amortizat, reculul fiind atenuat doar de greutate și bipied.

Întrebări frecvente

De ce a fost dezvoltată Tankgewehr M1918?

A fost dezvoltată ca reacție la introducerea tancurilor britanice, împotriva cărora infanteria germană nu era echipată cu arme antitanc eficiente.

Ce cartuș folosea Tankgewehr M1918?

Folosea cartușul 13,2 × 92 mm SR dezvoltat în colaborare între firmele Mauser și Polte.

Care era puterea de penetrare a Tankgewehr M1918?

Puterea de penetrare la 100 de metri era între 20 și 22 milimetri la un unghi de impact de 90°.

Câți soldați formau echipa de tragere a armei?

Echipa era formată din doi soldați care se alternau din cauza zgomotului puternic și a efectelor neplăcute ale tragerii.