Câte distrugătoare din clasa Acheron au fost construite pentru marina britanică?

Pentru marina britanică au fost construite 23 de distrugătoare din clasa Acheron.

Care a fost armamentul principal al distrugătoarelor britanice din clasa Acheron?

Armamentul principal era format din două tunuri de 102mm, două tunuri de 76mm și două torpiloare simple de 533mm.

Care a fost autonomia maximă a distrugătoarelor din clasa Acheron?

Autonomia a fost de 2300 mile marine la o viteză de 13 noduri.

Care unități din clasa Acheron au fost scufundate în timpul serviciului?

În timpul serviciului au fost scufundate trei unități: Attack, Ariel și Phoenix.

Navă de război · Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei · 1911

clasa Acheron

Clasa Acheron (numită și clasa I) a fost o clasă de distrugătoare ale Royal Navy din perioada Primului Război Mondial.

Typdistrugător

ȚarăRegatul Unit, Australia

Introducere1911

ProducătorJ. Samuel White, Swan Hunter, John Brown & Company, Cammell Laird, William Denny and Brothers, Hawthorn Leslie, Vickers, William Beardmore and Company, Yarrow & Company, John I. Thornycroft & Company, Fairfield Shipbuilding and Engineering Company, Cockatoo Dockyard

Armament2× tun de 102mm, 2× tun de 76mm, 2× torpiloare de 533mm (versiunea britanică); 1× tun de 102mm, 3× tunuri de 76mm, 3× torpiloare de 450mm (versiunea australiană)

Descriere

Clasa Acheron, cunoscută și ca clasa I, a reprezentat o serie de distrugătoare ale marinei regale britanice din perioada premergătoare și în timpul Primului Război Mondial. Între anii 1910–1912 au fost construite 23 de distrugătoare în cinci subvariante pentru marina britanică și alte șase unități din clasa Parramatta pentru marina regală australiană în perioada 1909–1916. La construcție au participat mai șantiere navale britanice importante și unul australian.

Construcția de bază a clasei britanice Acheron includea două tunuri de 102mm, două tunuri de 76mm și două torpiloare simple de 533mm. Propulsia era asigurată de trei cazane și trei turbine cu o putere de 13 500 cp, ceea ce permitea atingerea unei viteze de până la 27 noduri și o autonomie de 2300 mile marine la 13 noduri. Unele variante, cum ar fi a doua grupă de design Yarrow, aveau sisteme de propulsie mai puternice cu o putere de 20 000 cp și o viteză de până la 32 noduri. Navele australiene din clasa Parramatta aveau o armament diferit, dar păstrau dimensiunile și performanțele de bază.

Date tehnice

Țara de origine	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Introducere	1911

Serviciu și utilizare în luptă

Distrugătoarele clasei Acheron au fost utilizate în Primul Război Mondial, servind atât în marina regală britanică, cât și în cea australiană. Unitățile britanice au fost în serviciu între 1911–1921, iar cele australiene între 1910–1929.

În timpul serviciului, trei unități britanice au fost pierdute: Attack, Ariel și Phoenix. Celelalte nave au fost retrase din serviciu și dezmembrate după război.

Variante

Versiunea de bază clasa I (design Admiralty)14 distrugătoare construite conform designului de bază al amiralității britanice.

Design YarrowCinci nave cu sisteme de propulsie mai puternice, unele atingând viteze de până la 32 noduri.

Design ThornycroftDouă nave construite conform designului șantierului Thornycroft.

Design ParsonsDouă nave construite conform designului Parsons.

Clasa ParramattaȘase distrugătoare australiene cu armament diferit, dar cu aceleași dimensiuni și performanțe ca modelul de bază.

Curiozități

Clasa Acheron a fost împărțită în cinci subvariante conform designurilor diferitelor șantiere navale.
Distrugătoarele australiene din clasa Parramatta aveau trei torpiloare de calibru mai mic față de versiunea britanică.
A doua grupă de design Yarrow atingea viteze de până la 32 noduri datorită unei puteri de 20 000 cp.
Trei unități din această clasă au fost scufundate în timpul serviciului: Attack, Ariel și Phoenix.
La construcția clasei Acheron au participat peste zece șantiere navale diferite din Regatul Unit și Australia.

Întrebări frecvente

Câte distrugătoare din clasa Acheron au fost construite pentru marina britanică?: Pentru marina britanică au fost construite 23 de distrugătoare din clasa Acheron.
Care a fost armamentul principal al distrugătoarelor britanice din clasa Acheron?: Armamentul principal era format din două tunuri de 102mm, două tunuri de 76mm și două torpiloare simple de 533mm.
Care a fost autonomia maximă a distrugătoarelor din clasa Acheron?: Autonomia a fost de 2300 mile marine la o viteză de 13 noduri.
Care unități din clasa Acheron au fost scufundate în timpul serviciului?: În timpul serviciului au fost scufundate trei unități: Attack, Ariel și Phoenix.