clasa King Edward VII
Clasa King Edward VII a fost o clasă de predreadnought-uri ale Royal Navy.
Descriere
Clasa King Edward VII a reprezentat un salt calitativ semnificativ în construcția navelor de luptă britanice predreadnought, continuând linia claselor inițiate de clasa Majestic. Comparativ cu clasele anterioare, navele acestei clase aveau un deplasament cu 1000 de tone mai mare, iar puterea lor de foc a fost crescută prin adăugarea a patru tunuri de 234mm. Această soluție a complicat însă în practică conducerea focului, deoarece era dificil să se distingă impacturile proiectilelor celor două calibre principale.
Armamentul principal era format din patru tunuri de 305mm în turnuri duble, completate de patru tunuri de 234mm în turnuri simple. Armamentul secundar includea zece tunuri de 152mm în casemate, paisprezece tunuri de 76mm, paisprezece tunuri de 47mm și patru torpile de 457mm. Sistemul de propulsie era constituit din două motoare cu abur cu o putere de 18 000 ihp, care antrenau două elice. Numărul și tipul cazanelor utilizate variau în cadrul clasei – de exemplu, nava Dominion avea șaisprezece cazane Babcock and Wilcox, în timp ce New Zealand avea douăsprezece cazane Niclausse. Viteza maximă atinsă era de 18,5 noduri.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
|---|---|
| Introducere în serviciu | 1905 |
Serviciu și utilizare în luptă
Clasa King Edward VII a intrat în serviciu în perioada în care a fost finalizată revoluționara navă de luptă HMS Dreadnought, ceea ce a făcut ca navele acestei clase să devină rapid învechite. Cu toate acestea, au servit în diverse roluri pe parcursul majorității Primului Război Mondial. În 1912, din aceste nave a fost formată a 3-a escadră de nave de luptă, care a participat la operațiuni în Marea Mediterană în timpul Primului Război Balcanic din 1912–1913. În prima jumătate a Primului Război Mondial, escadra a făcut parte din Flota Mare, iar navele au fost utilizate și pe alte teatre de război, fiind treptat retrase din prima linie.
În timpul războiului, două unități au fost pierdute – King Edward VII a fost scufundată de o mină plasată de crucișătorul auxiliar german SMS Möve, iar Britannia a fost scufundată de două torpile ale submarinului german SM UB 50. Celelalte șase nave au fost vândute pentru dezafectare în anii 1920–1921.
Curiozități
- Clasa King Edward VII a fost prima clasă britanică de nave de luptă care a purtat, pe lângă calibru principal, și patru tunuri de 234mm.
- Conducerea focului era complicată din cauza dificultății de a distinge impacturile proiectilelor celor două calibre principale.
- Britannia a fost ultima navă de război britanică scufundată în Primul Război Mondial.
- Numărul și tipul cazanelor utilizate variau între navele clasei.
- Navele acestei clase au fost rapid retrase și dezafectate după Primul Război Mondial.
Întrebări frecvente
- Câte nave ale clasei King Edward VII au fost construite?
- În total au fost construite opt unități ale acestei clase.
- Care a fost armamentul principal al navelor clasei King Edward VII?
- Armamentul principal era format din patru tunuri de 305mm în turnuri duble și patru tunuri de 234mm în turnuri simple.
- Care au fost soarta navelor acestei clase în timpul Primului Război Mondial?
- Două nave au fost scufundate în timpul războiului, iar celelalte șase au fost dezafectate după război.
- Care a fost puterea sistemului de propulsie al navelor clasei King Edward VII?
- Sistemul de propulsie era constituit din două motoare cu abur cu o putere de 18 000 ihp.