clasa Ikazuči

Descriere

Clasa Ikazuči a fost prima clasă comandată de distrugătoare pentru marina imperială japoneză, construită între anii 1897 și 1900 în Regatul Unit, la șantierul naval Yarrow din Poplar. Șase unități au fost finanțate din bugetele anilor 1896 și 1897 și au fost bazate pe distrugătoarele britanice "de 30 de noduri" ale Royal Navy. Corpul era din oțel moale Siemens-Martin cu o înveliș de 4–5 mm și împărțit în unsprezece compartimente, iar suprastructura purta patru coșuri de fum și patru bărci de salvare.

Propulsia era asigurată de patru cazane cu tuburi de apă Yarrow și două motoare cu aburi verticale cu patru cilindri și expansiune triplă, cu o putere de 6000 cai, cu un maxim temporar de 7000 cai, ceea ce permitea atingerea unei viteze de peste 31 noduri. Armamentul consta într-un tun de 76,2mm, cinci tunuri de 57mm Hotchkiss și două tunuri torpilă rotative cu un singur tub de 450mm tip HO. Tunul frontal de 57mm a fost înlocuit în timpul războiului ruso-japonez cu un al doilea tun de 76,2mm.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

După intrarea în serviciu în anii 1899 și 1900, unitățile clasei Ikazuči au participat la reprimarea rebeliunii boxerilor, una dintre unități fiind pierdută prin naufragiu. Cele cinci distrugătoare rămase au participat la războiul ruso-japonez. Din august 1912 au fost reclasificate ca distrugătoare de clasa a III-a. În timpul serviciului, alte două unități au fost pierdute în urma unei coliziuni și a unei explozii, iar cele trei rămase au fost în cele din urmă scoase din uz.

Curiozități

• Clasa Ikazuči a fost prima clasă comandată de distrugătoare pentru marina imperială japoneză.
• Clasificarea inițială a acestor nave a fost mai complexă și s-a schimbat de la denumiri precum suiraitei kučikutei până la kučikukan (distrugător).
• Propulsia era asigurată de patru cazane Yarrow și două motoare cu aburi cu expansiune triplă, ceea ce permitea o viteză de peste 31 noduri timp de trei ore.
• Armamentul era compus din tunuri cu foc rapid și torpile, torpilele fiind propulsate cu aer comprimat sau un amestec de petrol, aer și apă.
• Tunul frontal de 57mm a fost înlocuit cu un al doilea tun de 76,2mm în timpul războiului ruso-japonez.

Întrebări frecvente

Când au fost construite distrugătoarele clasei Ikazuči?

Au fost construite între anii 1897 și 1900.

Unde au fost fabricate distrugătoarele clasei Ikazuči?

La șantierul naval Yarrow din Poplar, Regatul Unit.

Care a fost armamentul principal al distrugătoarelor clasei Ikazuči?

Un tun de 76,2mm, cinci tunuri de 57mm Hotchkiss și două tunuri torpilă de 450mm.

Ce viteză a fost cerută și atinsă de distrugătoarele clasei Ikazuči?

Viteza cerută a fost de 31 noduri timp de trei ore, iar ultima unitate Nidži a atins în teste 31,15 noduri.