Clasa Swordfish
Clasa Swordfish a fost o clasă de distrugătoare ale Marinei Regale Britanice.
Descriere
Clasa Swordfish a fost una dintre cele șaptesprezece subclase ale distrugătoarelor britanice timpurii, denumite colectiv clasa A. Aceste distrugătoare nu aveau un design unitar, dar se punea accent pe o viteză uniformă, clasa Swordfish făcând parte din grupul numit „27-knotters” cu o viteză de 27 noduri.
Construcția a fost realizată de șantierul naval britanic Armstrong Whitworth din Elswick, care a construit două unități ale acestei clase. Navele au fost lansate în apă în 1895 și au intrat în serviciu în 1896. Din punct de vedere constructiv, erau echipate cu opt cazane Yarrow și două motoare cu abur cu patru cilindri și expansiune triplă, cu o putere de 4500 cp, care antrenau două elice. Gazele de eșapament erau evacuate prin trei coșuri.
Armamentul consta într-un tun de 76mm, cinci tunuri de 57mm și două torpile simple de 457mm cu o rezervă de patru torpile. Viteza maximă atinsă era de 27 noduri, iar autonomia era de 3000 mile marine la o viteză de zece noduri.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
|---|---|
| Introducere | 1895 |
Serviciu și utilizare în luptă
Unitățile clasei Swordfish au fost în serviciul Marinei Regale Britanice între anii 1896 și 1912. În această perioadă, au servit ca parte a distrugătoarelor britanice timpurii, având în principal rolul de protecție a navelor mai mari și de distrugere a distrugătoarelor și vedetelor torpiloare inamice. Informații mai detaliate despre utilizarea lor în luptă nu sunt furnizate în sursă.
Curiozități
- Clasa Swordfish a făcut parte dintr-un grup mai larg de distrugătoare britanice timpurii denumite clasa A, care includea șaptesprezece subclase diferite.
- Distrugătoarele clasei A nu aveau un design unitar, dar erau unite prin cerința de viteză – primele trei subclase aveau o viteză de 26 noduri, iar celelalte paisprezece subclase, inclusiv Swordfish, aveau 27 noduri.
- Propulsia era asigurată de opt cazane Yarrow și două motoare cu abur cu patru cilindri și expansiune triplă, cu o putere de 4500 cp, ceea ce reprezenta o soluție avansată pentru acea perioadă.
- Gazele de eșapament erau evacuate prin trei coșuri, un semn distinctiv al acestei clase.
- Autonomia de 3000 mile marine la o viteză de zece noduri permitea operațiuni destul de lungi fără necesitatea realimentării frecvente.
Întrebări frecvente
- Câte unități ale clasei Swordfish au fost construite?
- Au fost construite două unități ale acestei clase.
- Care a fost armamentul principal al distrugătoarelor clasei Swordfish?
- Armamentul principal consta într-un tun de 76mm, cinci tunuri de 57mm și două torpile simple de 457mm.
- Care a fost viteza maximă a distrugătoarelor clasei Swordfish?
- Viteza maximă atinsă era de 27 noduri.
- Cine a construit distrugătoarele clasei Swordfish?
- Au fost construite de șantierul naval britanic Armstrong Whitworth din Elswick.