clasa UB I

Descriere

Clasa UB I a fost dezvoltată în anul 1914 pentru nevoile marinei imperiale germane ca un submarin mic de coastă, cu o construcție simplă și dimensiuni reduse, care permiteau o construcție rapidă și transport pe calea ferată. Dezvoltarea a avut loc în șantierul naval Germaniawerft din Kiel sub conducerea Dr. Hans Techel. Submarinele aveau o concepție cu un singur corp, un deplasament de 142 tone și puteau fi împărțite în cinci secțiuni pentru transport feroviar. Armamentul consta într-o mitralieră de 7,9mm și două tunuri torpiloare frontale de 450mm cu două torpile transportate. Sistemul de propulsie includea un motor diesel cu patru cilindri Daimler sau Kortig de 60 cp și un motor electric Siemens Schuckertwerke de 120 cp, care acționau o elice.

Submarinele din prima serie atingeau o viteză de 6,5 noduri la suprafață și 5,5 noduri sub apă, cu o autonomie de până la 1650 mile marine la suprafață. A doua serie avea o viteză de 7,5 noduri la suprafață și 6,2 noduri sub apă, o autonomie de 1500 mile marine la suprafață la 5 noduri și 5 mile marine sub apă la 4 noduri. Unele submarine au fost reechipate în timpul serviciului cu tunuri de calibru mic, iar la submarinele austro-ungare mitraliera a fost înlocuită cu un tun de 37mm și ulterior de 47mm. Submarinele germane UB 10, UB 12, UB 16 și UB 17 au fost modificate în 1917 pentru transportul minelor, cu corpul prelungit și patru șanțuri pentru mine.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Submarinele clasei UB I au fost utilizate în timpul Primului Război Mondial în Marea Nordului, Marea Adriatică și Marea Neagră. În Flandra au operat submarinele UB 2, UB 4, UB 5, UB 6, UB 10, UB 12, UB 13, UB 16 și UB 17, unele fiind modificate pentru lansarea de mine. Șase submarine germane au fost transportate pe calea ferată la Pula, unde două (UB 1 și UB 15) au fost predate marinei austro-ungare, în timp ce UB 3, UB 7, UB 8 și UB 14 au continuat prin Dardanele spre Marea Neagră. UB 3 a fost scufundat lângă Smirna, UB 7 a fost de asemenea scufundat ulterior, UB 8 a fost vândut Bulgariei, iar UB 14 capturat.

Variante

Curiozități

• Submarinele UB I au fost proiectate pentru a putea fi demontate în cinci secțiuni și transportate pe calea ferată, ceea ce a permis o mobilizare rapidă.
• Prototipul submarinului UB I a fost finalizat în doar 109 zile de la comandă și 75 de zile de la începerea construcției, demonstrând viteza de fabricație.
• Marina austro-ungară a primit cinci submarine din această clasă, dintre care două inițial destinate Germaniei și trei construite direct pentru ea.
• Unele submarine germane UB I au fost reechipate cu tunuri de calibru mic și ulterior modificate pentru lansarea de mine.
• După încheierea Primului Război Mondial, submarinele UB I supraviețuitoare au fost predate puterilor învingătoare și dezmembrate.

Întrebări frecvente

De ce au fost proiectate submarinele clasei UB I cu dimensiuni mici?

Dimensiunile mici permiteau transportul pe calea ferată și construcția rapidă, ceea ce era important pentru o mobilizare rapidă în porturile ocupate belgiene.

Câte submarine din clasa UB I au fost construite în total?

În total au fost construite 20 de submarine din această clasă, dintre care 17 pentru Germania și 3 pentru Austro-Ungaria.

Care era armamentul principal al submarinelor clasei UB I?

Armamentul principal consta într-o mitralieră de 7,9mm și două tunuri torpiloare frontale de 450mm cu două torpile transportate.

Unde au fost utilizate submarinele clasei UB I în timpul Primului Război Mondial?

Au fost utilizate în Marea Nordului, Marea Adriatică și Marea Neagră, unele operând din porturile belgiene, iar altele fiind transportate la Pula și Marea Neagră.