clasa Unrjú

Descriere

Clasa Unrjú a fost o clasă japoneză de portavioane din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, proiectată pe baza clasei anterioare Sórjú. Unitatea prototip Unrjú a fost comandată în cadrul programului din 1941, iar după bătălia de la Midway a urmat comanda pentru alte 15 nave surori. În total au fost începute șase unități, dintre care trei au fost finalizate în 1944, însă nu au fost folosite în rolul lor inițial de portavioane, ci pentru transportul materiilor prime.

Construcția navelor era diferită, toate având o punte de zbor continuă cu o superstructură de comandă pe tribord și un hangar cu două niveluri legat prin două ascensoare. Puteau transporta până la 65 de avioane (navele de serie cu unul mai puțin). Blindajul era relativ slab, cu 46mm pe părțile laterale, 25mm pe puntea inferioară a hangarului, 55mm pe depozitele de muniție și 165mm pe tavanul acestora. Sistemul de propulsie era format din opt cazane Kampon și patru turbine cu aburi Kampon cu o putere de 152.000 hp, ceea ce permitea o viteză maximă de 34 noduri și o autonomie de 8000 mile marine la 18 noduri.

Variantele Kacuragi și Aso aveau armamentul întărit la douăsprezece tunuri de 127mm și 89 de tunuri de 25mm, însă din cauza lipsei de turbine adecvate a fost folosit un sistem de propulsie dublat de la distrugătoare cu o putere mai mică de 104.000 hp, ceea ce a redus viteza la 32 noduri.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Cele trei nave finalizate din clasa Unrjú nu au fost folosite ca portavioane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ci au servit pentru transportul materiilor prime. În timpul războiului, una dintre aceste nave a fost scufundată, iar două au fost distruse în urma atacurilor aeriene. Clasa Unrjú a reprezentat ultima clasă mare de portavioane japoneze construite.

Variante

Curiozități

• Clasa Unrjú a fost ultima clasă mare de portavioane japoneze construite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
• Cele trei nave finalizate din această clasă nu au fost folosite ca portavioane, ci pentru transportul materiilor prime.
• Blindajul navelor era relativ slab, de exemplu părțile laterale aveau blindaj de doar 46 mm.
• Sistemul de propulsie a fost preluat de la crucișătoarele grele din clasa Mogami.
• Din cauza lipsei de turbine adecvate la unele unități, a fost folosit sistemul de propulsie de la distrugătoare, ceea ce a redus puterea și viteza.

Întrebări frecvente

Câte unități din clasa Unrjú au fost finalizate?

Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au fost finalizate trei unități din clasa Unrjú.

Care a fost armamentul principal al navelor din clasa Unrjú?

Armamentul principal era format din douăsprezece tunuri de 127mm tip 89 în turnuri duble și 21 de tunuri triple de 25mm tip 96.

Care a fost sistemul de propulsie al navelor din clasa Unrjú?

Sistemul de propulsie era format din opt cazane Kampon și patru turbine cu aburi Kampon cu o putere de 152.000 hp, care antrenau patru elice.

De ce nu au fost finalizate unele unități din clasa Unrjú?

Unele unități nu au fost finalizate din cauza cursului războiului și a lipsei de turbine adecvate, ceea ce a dus la suspendarea construcției și schimbarea priorităților.