Clasa V 125
Clasa V 125 a fost o clasă de distrugătoare a Marinei Imperiale Germane din perioada Primului Război Mondial.
Descriere
Clasa V 125 a fost o clasă de distrugătoare ale Kaiserliche Marine german din perioada Primului Război Mondial. În total au fost începute construcția a unsprezece unități din această clasă, dintre care șase au fost finalizate până la sfârșitul războiului. Inițial au fost comandate șase distrugătoare de tip mobilizare 1916 cu numerele de bord V 125–V 130, construite de șantierul naval AG Vulcan Stettin din Stettin. Ulterior au fost comandate alte cinci distrugătoare (V 140–V 144), a căror construcție a început în Stettin și Hamburg, dar niciunul nu a fost finalizat și după război au fost dezmembrate.
Construcția clasei V 125 includea armamentul principal format din trei tunuri de 105mm/42 Utof L/45 C/16 și șase tuburi torpile de 500mm montate în două lansatoare simple și două duble, cu opt torpile. De asemenea, puteau transporta până la 24 de mine marine. Sistemul de propulsie era format din trei cazane Marine și două turbine cu abur AEG-Vulcan cu o putere de 23.500 cp, care antrenau două elice, permițând o viteză maximă de 34 noduri și o autonomie de 2050 mile marine la o viteză de 17 noduri.
Date tehnice
| Țara de origine | Imperiul German |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
După Primul Război Mondial, cinci distrugătoare din clasa V 125 au fost internate în Scapa Flow, unde unul dintre ele a fost scufundat de propria echipă, iar patru au fost tractate la țărm. Aceste patru nave au fost apoi împărțite între statele învingătoare: Franța și Regatul Unit au primit câte două unități, iar Japonia una. Patru dintre aceste nave au fost însă avariate în incidentul de la Scapa Flow și ulterior dezmembrate. Singurul distrugător V 130 a fost operat de marina franceză până în 1934.
Variante
Curiozități
- În total au fost începute construcția a unsprezece distrugătoare din clasa V 125, dar până la sfârșitul războiului au fost finalizate doar șase.
- După război, patru distrugătoare au fost avariate în incidentul de la Scapa Flow și ulterior dezmembrate.
- Singurul distrugător V 130 a fost operat de marina franceză până în 1934.
- Armamentul principal era format din trei tunuri de 105mm și șase tuburi torpile de 500mm, montate în două lansatoare simple și două duble.
- Sistemul de propulsie permitea o viteză maximă de 34 noduri și o autonomie de 2050 mile marine la o viteză de 17 noduri.
Întrebări frecvente
- Câte distrugătoare din clasa V 125 au fost finalizate?
- Până la sfârșitul Primului Război Mondial au fost finalizate șase distrugătoare din clasa V 125.
- Unde au fost construite distrugătoarele din clasa V 125?
- Au fost construite de șantierele navale AG Vulcan Stettin din Stettin și Hamburg.
- Care a fost armamentul principal al distrugătoarelor din clasa V 125?
- Armamentul principal era format din trei tunuri de 105mm/42 Utof L/45 C/16 și șase tuburi torpile de 500mm.
- Ce s-a întâmplat cu distrugătoarele din clasa V 125 după război?
- Cinci distrugătoare au fost internate în Scapa Flow, unul a fost scufundat de propria echipă, patru au fost tractate și împărțite între statele învingătoare, iar patru au fost avariate și dezmembrate.