Navă de război · Imperiul German

Clasa V 43

Clasa V 43 a fost o clasă de distrugătoare a Kaiserliche Marine german din perioada Primului Război Mondial.

Typdistrugător
ȚarăGermania
Introducere1914-1915
ProducătorAG Vulcan Stettin
Armamenttrei tunuri de 88mm TK L/45 C/14, șase tuburi torpile de 500mm, până la 24 de mine navale
Clasa V 43
📷 Unknown author · Public domain · sursă

Descriere

Clasa V 43 a fost o clasă de distrugătoare ale Marinei Imperiale Germane din perioada Primului Război Mondial. În total au fost construite șase unități din această clasă, care reprezentau tipul de mobilizare din 1914. Chila lor a fost pusă în șantier în anul 1914 la AG Vulcan Stettin în Stettin și au fost puse în serviciu în 1915.

Armamentul principal era format din trei tunuri de 88mm TK L/45 C/14, șase tuburi torpile de 500mm (două duble, două simple) cu un stoc de opt torpile și până la 24 de mine navale. Sistemul de propulsie era compus din trei cazane Marine și două turbine cu abur AEG-Vulcan cu o putere de 24.000 hp, care antrenau două elice. Viteza maximă atinge 34,5 noduri, purta 296 tone de combustibil și avea o autonomie de 1750 mile marine la o viteză de șaptesprezece noduri. Ultimele două unități V 47 și V 48 aveau corpul prelungit cu 3,5 metri, puteau transporta 338 tone de combustibil, viteza scăzuse la 33,5 noduri iar autonomia a crescut la 2050 mile marine la o viteză de șaptesprezece noduri.

Date tehnice

Țara de origineImperiul German

Serviciu și utilizare în luptă

Clasa V 43 a reprezentat o jumătate de flotilă de distrugătoare, care completa jumătatea de flotilă de distrugătoare din clasa G 37. În timpul Primului Război Mondial au fost pierdute două distrugătoare din această clasă. După război, cele patru unități rămase au fost internate în Scapa Flow, unde în 1919, în timpul incidentului de la Scapa Flow, echipajul lor a încercat să le scufunde, reușind să scufunde un distrugător. Cele trei nave supraviețuitoare au fost împărțite între statele învingătoare.

Variante

V 47 și V 48Ultimele două unități aveau corpul prelungit cu 3,5 metri pentru o capacitate mai mare de combustibil (338 tone) și au fost reechipate în 1916 cu trei tunuri de 105mm. Viteza a scăzut la 33,5 noduri, iar autonomia a crescut la 2050 mile marine la o viteză de șaptesprezece noduri.

Curiozități

  • Clasa V 43 a făcut parte din tipul de mobilizare din 1914.
  • Două distrugătoare din această clasă au fost pierdute în timpul Primului Război Mondial.
  • După război, patru distrugătoare au fost internate în Scapa Flow, unde unul dintre ele a fost scufundat cu succes de propriul echipaj în timpul incidentului din 1919.
  • Ultimele două unități aveau corpul prelungit, ceea ce a permis o capacitate mai mare de combustibil și astfel o autonomie mai mare.
  • În 1916, distrugătoarele V 47 și V 48 au fost reechipate cu tunuri mai grele de 105mm.

Întrebări frecvente

Câte unități din clasa V 43 au fost construite?
În total au fost construite șase unități din această clasă.
Care a fost armamentul principal al distrugătoarelor din clasa V 43?
Armamentul principal era format din trei tunuri de 88mm TK L/45 C/14, șase tuburi torpile de 500mm și până la 24 de mine navale.
Care a fost sistemul de propulsie al distrugătoarelor din clasa V 43?
Sistemul de propulsie era compus din trei cazane Marine și două turbine cu abur AEG-Vulcan cu o putere de 24.000 hp, care antrenau două elice.
Ce s-a întâmplat cu distrugătoarele din clasa V 43 după Primul Război Mondial?
Patru distrugătoare au fost internate în Scapa Flow, unde în 1919, în timpul unui incident, echipajul lor a încercat să le scufunde, reușind să scufunde unul. Cele trei nave supraviețuitoare au fost împărțite între statele învingătoare.

Surse

Echipament similar

← Toată tehnica