Asediul Akkonului

Context și cauze

Egiptul a fost independent din 969 sub dinastia fatimidă șiiță, care a decăzut din cauza intrigilor politice. Aceasta a dus la intervențiile lui Nur ad-Din și generalului său Șirkuh, care au restabilit vizirul șiiț Shawar, dar în cele din urmă l-au detronat și au instaurat domnia lui Saladin.

După moartea lui Nur ad-Din în 1174, Saladin a unit Egiptul și Siria și a devenit principalul lider musulman împotriva cruciaților. După înfrângerea cruciaților la Hattin în 1187, Saladin a cucerit rapid majoritatea Palestinei, inclusiv Ierusalimul, ceea ce a declanșat a treia cruciadă cu scopul de a recuceri teritoriile pierdute.

Forțe și comandanți

Forțele cruciate conduse de regele Henric al II-lea al Ierusalimului (Guy de Ierusalim) numărau la începutul asediului aproximativ 7 000–9 000 de infanteriști și 400–700 de cavaleri, dar numărul lor a crescut treptat până la 30 000 de infanteriști și 2 000 de călăreți datorită sosirii de întăriri din Europa, inclusiv francezi, germani, italieni, armeni și alții.

Apărarea Akko era formată din câteva mii de soldați trimiși de Saladin din Egipt, Siria și alte regiuni, orașul fiind aprovizionat pe mare, ceea ce a permis un asediu de durată. Saladin a încercat de mai multe ori să elibereze orașul, dar fără succes.

Desfășurarea bătăliei

Asediul a început în august 1189, când Guy de Ierusalim a încercat să înconjoare orașul pe uscat, în timp ce flotele aliate ale pisanilor și sicilienilor blocau portul pe mare. După un atac inițial nereușit, cruciații s-au retras și au așteptat întăriri care au început să sosească din Europa.

În octombrie 1189 a avut loc o bătălie mai mare la Akko, când Saladin a atacat tabăra cruciată, dar a fost în cele din urmă respins, deși cruciații au suferit pierderi grele, inclusiv moartea comandantului templierilor Gerard de Ridefort.

Pe parcursul asediului situația a evoluat ca un asediu dublu, Saladin înconjurând atât tabăra cruciată, cât și orașul, ambele părți fiind aprovizionate pe mare. Cruciații sufereau de boli și lipsă de apă, dar sosirea altor regi europeni, în special Richard Inimă de Leu și Filip al II-lea, a adus întăriri noi și asediul s-a intensificat.

În iulie 1191 cruciații au spart zidurile orașului și după ultima bătălie din 11 iulie, orașul a capitulat pe 12 iulie. Cruciații au cucerit orașul și au capturat garnizoana musulmană, obținând astfel un port cheie pentru campaniile viitoare.

Straty

Pierderile cruciaților sunt estimate între 4 000 și 10 000 de bărbați, cifrele exacte nefiind confirmate în surse. Pierderile musulmanilor nu sunt specificate exact în sursă.

Consecințe și importanță

Cucerirea Akko a reprezentat un succes strategic major pentru cruciați, deoarece orașul era un port important și o bază pentru operațiunile viitoare în Țara Sfântă. Pentru Saladin a fost o lovitură serioasă care i-a limitat capacitatea de a distruge complet statele cruciate.

Prezența regilor europeni Richard Inimă de Leu și Filip al II-lea a adus o nouă dinamică celei de-a treia cruciade și a permis continuarea luptelor pentru controlul Palestinei. Disputele politice între liderii cruciați, în special între Guy de Ierusalim și Conrad de Montferrat, au complicat unitatea forțelor cruciate.

Asediul Akko a devenit una dintre cele mai lungi și importante confruntări ale celei de-a treia cruciade și a avut un impact pe termen lung asupra relațiilor dintre puterile creștine și musulmane din regiune.

Etape-cheie

1. Începutul asediului — Guy de Ierusalim a înconjurat orașul în august 1189, dar primele atacuri asupra zidurilor au eșuat și cruciații au așteptat întăriri.
2. Bătălia de la Akko (4 octombrie 1189) — Saladin a atacat tabăra cruciată, dar a fost respins, cruciații suferind pierderi grele.
3. Asediu dublu — Saladin a înconjurat atât tabăra cruciată, cât și orașul, dar ambele părți erau aprovizionate pe mare, prelungind asediul.
4. Sosirea regilor europeni și cucerirea orașului — Sosirea lui Filip al II-lea și Richard Inimă de Leu în 1191 a permis atacuri intense și în cele din urmă cucerirea Akko pe 12 iulie.

Armament și tehnică

Curiozități

• Guy de Ierusalim și Conrad de Montferrat au fost aliați împotriva lui Saladin, dar au avut dispute privind conducerea Regatului Ierusalimului.
• Gerard de Ridefort, marele maestru al templierilor, a căzut în bătălia de la Akko în 1189.
• Saladin a încercat să distrugă orașul, dar a decis să-l întărească, ceea ce a permis o apărare îndelungată.
• Richard Inimă de Leu, în drumul său spre Țara Sfântă, a cucerit Cipru, care a devenit o bază importantă pentru cruciați.
• După cucerirea Akko au apărut conflicte între liderii cruciați, de exemplu Leopold al V-lea de Austria a plecat după o ceartă cu Richard.

Întrebări frecvente

Când a început și când s-a încheiat asediul Akko?

Asediul a început în august 1189 și s-a încheiat pe 12 iulie 1191 cu cucerirea orașului de către cruciați.

Cine a condus forțele cruciate în timpul asediului?

La început a fost Guy de Ierusalim, ulterior s-au alăturat regii Filip al II-lea al Franței și Richard I al Angliei.

Care a fost rezultatul asediului?

Cruciații au cucerit Akko, o victorie cheie în cadrul celei de-a treia cruciade.

Care au fost principalele cauze ale asediului?

După înfrângerea cruciaților la Hattin și pierderea Ierusalimului, cruciații au dorit să recucerească un port și o bază importantă în Țara Sfântă.