Bătălia de la Ayacucho

Context și cauze

În anul 1820 a avut loc în Spania o revoltă care a dus la restabilirea constituției liberale și a pus capăt expedițiilor spaniole în America. Aceasta a slăbit forțele regaliste din America de Sud, care au trebuit să înfrunte armatele republicane fără întăriri din Europa.

În Peru, viceregele Pezuela a fost înlăturat de generalul José de la Serna, care a declarat loialitate constituției liberale. Armatele republicane conduse de Simón Bolívar și generalul său Sucre au avansat împotriva regalilor, care încă controlau sudul Peru și fortăreața Callao.

În 1824 situația s-a agravat când o parte a garnizoanei fortăreței Callao a trecut de partea regalilor, iar în Alto Peru a izbucnit o revoltă condusă de Pedro Antonio Olañeta. Bolívar a încredințat comanda lui Sucre, care a condus armata eliberatoare împotriva viceregelui La Serna, care încerca să-l izoleze pe Sucre de întăriri.

Forțe și comandanți

Armata eliberatoare avea aproximativ 5 780 de bărbați, inclusiv divizii sub comanda generalilor José María Córdoba, José de La Mar și Jacinto Lara, cu cavaleria condusă de generalul William Miller. Comanda era deținută de Antonio José de Sucre.

Armata regalistă număra aproximativ 6 906 bărbați, împărțiți în divizii sub comanda generalilor Jerónimo Valdés, Juan Antonio Moneto, Alejandro González Villalobos și o divizie de rezervă sub José Carratalá. Comandant era viceregele José de la Serna, șeful statului major general-locotenent José de Canterac, iar cavaleria era condusă de general-brigadier Valentín Ferraz.

Regaliștii planificau o încercuire a aripii stângi a inamicului și un atac frontal din înălțimile Condorcunca, în timp ce Sucre a format o linie în unghi și s-a pregătit pentru apărare și contraatac.

Desfășurarea bătăliei

Înaintea bătăliei au avut loc mai multe schimburi de focuri și întâlniri între membrii familiilor ambelor armate. Sucre și-a încurajat soldații să lupte cu hotărâre, chemându-i să apere destinul Americii de Sud.

Regaliștii au lansat atacul peste râul Pampas și au coborât din înălțimile Condorcunca împotriva armatei eliberatoare, care era dispersată și nu putea forma rapid o linie de luptă. Divizia lui José María Córdoba, susținută de cavaleria generalului Miller, a lovit regaliștii dezorientați și le-a provocat pierderi grele.

Generalul Moneto a condus un contraatac, dar a fost rănit, iar unitățile sale au fost dispersate. Cavaleria lui Valentín Ferraz a fost grav afectată și a trebuit să se retragă. Pe cealaltă aripă, diviziile lui José de La Mar și Jacinto Lara au oprit atacul avangardei lui Valdés și au trecut la contraatac.

Viceregele a fost rănit și capturat, șeful statului major Canterac a încercat să obțină capitularea, care a fost acceptată în cele din urmă. Regaliștii au suferit o înfrângere zdrobitoare, iar mii de soldați au fost luați prizonieri.

Straty

La trecerea râului Corpahuaico, patrioții au suferit peste 300 de pierderi, de zece ori mai multe decât inamicul. Pierderile totale nu sunt documentate exact. Regaliștii au avut pierderi mari, inclusiv mii de prizonieri, cifrele exacte nu sunt fiabile în surse.

Consecințe și importanță

După bătălie, Sucre a continuat campania spre Cusco și a eliberat alte orașe din sudul Peru. În Alto Peru luptele au continuat între regaliști, ceea ce a dus în final la o revoltă împotriva lui Olañeta și moartea acestuia în 1825.

Sfârșitul oficial al dominației spaniole în America de Sud a fost confirmat prin capitularea generalului Valdés în aprilie 1825. Bătălia de la Ayacucho este considerată momentul decisiv care a încheiat războaiele pentru independență în America de Sud.

Ofițerii spanioli rămași au fost trimiși în Spania pentru a fi investigați de ce nu au folosit superioritatea numerică. Unii istorici vorbesc despre o posibilă înțelegere înaintea bătăliei, dar aceste afirmații nu sunt definitiv dovedite.

Etape-cheie

1. Trecerea râului Corpahuaico — Regaliștii au atacat unitățile patrioților în marș, provocând pierderi semnificative, dar Sucre a menținut organizarea armatei.
2. Atacul din înălțimile Condorcunca — Regaliștii au părăsit pozițiile defensive și au coborât împotriva armatei patrioților, care era dispersată și nu se putea grupa rapid.
3. Contraatacul diviziei Córdoba — Divizia Córdoba, susținută de cavalerie, a dispersat regaliștii dezorientați și a distrus primul lor regiment.
4. Retragerea finală și capitularea — Regaliștii au fost dispersați, viceregele rănit și capturat, urmat de capitulare și prinderea a mii de soldați.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia de la Ayacucho este considerată sfârșitul războaielor sud-americane pentru independență.
• În rândurile armatei eliberatoare au luptat veterani din războaiele din Spania, SUA și Rusia.
• Înaintea bătăliei a avut loc o întâlnire între familiile ambelor armate, care a servit ca o ultimă despărțire.
• Viceregele José de la Serna a fost rănit în timpul bătăliei și capturat după aceasta.
• Istoricii spanioli contemporani vorbesc despre o posibilă înțelegere înaintea bătăliei, denumită 'trădarea de la Ayacucho'.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Ayacucho?

Bătălia a avut loc pe 9 decembrie 1824, pe Pampa de La Quinua, la câțiva kilometri de orașul Ayacucho din Peru.

Cine a condus armata eliberatoare în bătălia de la Ayacucho?

Armata eliberatoare a fost condusă de generalul Antonio José de Sucre, reprezentantul lui Simón Bolívar.

Care a fost rezultatul bătăliei de la Ayacucho?

Armata eliberatoare a învins, ceea ce a însemnat sfârșitul dominației spaniole în Peru și un pas important către independența Americii de Sud.

Care au fost numerele aproximative ale soldaților de ambele părți?

Armata eliberatoare avea aproximativ 5 780 de bărbați, iar regaliștii aproximativ 6 906 bărbați.