Bătălia de la Kiev

Context și cauze

Bătălia de la Kiev a fost parte a operațiunii Barbarossa, invazia germană în Uniunea Sovietică începută în iunie 1941. Scopul conducerii germane a fost distrugerea rapidă a principalelor forțe ale Armatei Roșii în vestul URSS și ocuparea teritoriilor cheie, inclusiv Ucraina, care era strategic importantă pentru industria de război și aprovizionarea germană.

În vara anului 1941, în Ucraina s-a format o proeminență a frontului sovietic în jurul Kievului, care a reprezentat o problemă serioasă pentru Wehrmacht-ul german. Conducerea sovietică a subestimat amenințarea încercuirii, iar Stalin a insistat asupra apărării Kievului cu orice preț, în ciuda avertismentelor unor generali despre riscul încercuirii.

Forțe și comandanți

Forțele sovietice din zona Kievului erau concentrate în cadrul Frontului de Sud-Vest sub comanda mareșalului Semion Budionîi, ulterior generalului Mihail Kirponos. Apărarea sovietică includea mai multe armate și depășea numeric forțele germane atacatoare, dar suferea de lipsa tehnicii moderne și de coordonare.

Forțele germane erau formate în principal din Grupul de Armate Sud sub comanda mareșalului de câmp Gerd von Rundstedt, întărit cu o parte din forțele blindate ale Grupului de Armate Centru (a 2-a Armată Blindată a generalului Heinz Guderian și a 2-a Armată). Conducerea germană avea ca obiectiv încercuirea forțelor sovietice la vest de Nipru și deschiderea drumului către alte zone strategice ale URSS.

Desfășurarea bătăliei

În august 1941, forțele germane au încercat să spargă apărarea sovietică la vest de Kiev, dar s-au confruntat cu o rezistență tenace și au fost nevoite să se retragă parțial. Ulterior, Hitler a decis transferul unei părți a forțelor blindate din Rusia centrală spre sud pentru a permite încercuirea trupelor sovietice din jurul Kievului.

Atacul principal german a început pe 23 august 1941. Forțele sovietice, în ciuda superiorității numerice, nu au putut face față manevrelor rapide ale unităților blindate germane și au fost treptat încercuite. Pe 13 septembrie, mareșalul Budionîi a fost înlocuit, iar comanda a fost preluată de generalul Kirponos, care însă nu a putut împiedica dezastrul.

Pe 19 septembrie, Armata Roșie a fost nevoită să părăsească Kievul, dar majoritatea forțelor sale s-au mutat doar în cazanul deja închis de pe malul estic al Niprului. Pe 20 septembrie, generalul Kirponos a căzut în încercarea de a străpunge încercuirea. Pe 26 septembrie s-au predat ultimele resturi ale trupelor sovietice încercuite.

Straty

Conform Wikipediei cehe, peste 600.000 de soldați sovietici au fost luați prizonieri, iar pierderile totale ale Armatei Roșii au depășit 700.000 de oameni. Wikipedia în limba engleză menționează că au fost încercuiți 452.700 de soldați sovietici, dintre care doar 15.000 au scăpat, iar pierderile totale ale Frontului de Sud-Vest au fost de 700.544 persoane, inclusiv 616.304 morți, prizonieri sau dispăruți. Sursele nu menționează pierderile părții germane.

Consecințe și importanță

Înfrângerea Armatei Roșii la Kiev a însemnat eliminarea unei proeminențe importante în partea de sud a frontului și a deschis Grupului de Armate Sud calea pentru cucerirea Donbasului și avansul spre Caucaz. Frontul de Sud-Vest sovietic a trebuit practic refăcut de la zero.

Operațiunea de la Kiev a cauzat însă o întârziere de aproximativ o lună pentru germani, ceea ce, împreună cu alți factori, a contribuit la faptul că atacul asupra Moscovei nu a fost finalizat înainte de sosirea iernii. Imediat după cucerirea Kievului au început represaliile germane împotriva populației evreiești, inclusiv masacrul de la Babii Iar, unde în câteva zile au fost împușcați peste 33.000 de evrei.

Etape-cheie

1. Formarea proeminenței de la Kiev — În august 1941, în Ucraina, la vest de Kiev, s-a format o proeminență în front, care a reprezentat o problemă serioasă pentru Wehrmacht-ul atacator.
2. Încercuirea și ocolirea germană — Hitler a decis transferul forțelor blindate spre sud, ceea ce a permis unităților germane să înconjoare trupele sovietice din jurul Kievului.
3. Căderea Kievului și închiderea cazanului — Pe 19 septembrie, Armata Roșie a fost nevoită să părăsească Kievul, iar majoritatea forțelor sale au fost încercuite pe malul estic al Niprului.
4. Faza capitulării — Pe 26 septembrie s-au predat ultimele resturi ale trupelor sovietice încercuite, iar bătălia s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare a germanilor.

Curiozități

• Bătălia de la Kiev este considerată cea mai mare încercuire a trupelor din istoria războaielor.
• Peste 600.000 de soldați sovietici au fost luați prizonieri de germani.
• După cucerirea Kievului, la Babii Iar a avut loc un masacru în care peste 33.000 de evrei au fost împușcați în câteva zile.
• Bătălia a reprezentat una dintre cele mai mari catastrofe din istoria Armatei Roșii.
• Victoria germană la Kiev a contribuit la deschiderea drumului către Donbas și Caucaz.

Întrebări frecvente

Când a avut loc bătălia de la Kiev?

Bătălia de la Kiev a avut loc între 7 iulie și 26 septembrie 1941.

Câți soldați sovietici au fost luați prizonieri?

Peste 600.000 de soldați sovietici au fost luați prizonieri de germani.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Bătălia s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare a armatei germane și încercuirea majorității forțelor sovietice din jurul Kievului.

Care au fost consecințele bătăliei pentru cursul războiului?

Victoria germană a eliminat proeminența din partea de sud a frontului și a permis avansul spre Donbas și Caucaz, dar a cauzat și o întârziere a atacului asupra Moscovei.