Bătălia de la Malplaquet
În anul 1709, la Malplaquet, la granița franco-olandeză, armata combinată a ducelui de Marlborough și a lui Eugen de Savoia s-a confruntat cu forțele franceze ale mareșalului Villars în Războiul Succesiunii Spaniole. Francezii s-au fortificat în păduri și tranșee și s-au apărat cu o tenacitate remarcabilă. Aliații au cucerit în cele din urmă pozițiile și i-au forțat pe francezi să se retragă, dar au plătit cu atât de multe vieți încât a fost cea mai sângeroasă bătălie a secolului. Pierderile mari au zdruncinat sprijinul pentru război în Anglia, iar rezistența lui Villars a salvat armata franceză și poziția de negociere a lui Ludovic al XIV-lea.
Context și cauze
La începutul anului 1709, Franța era epuizată și în faliment, iar iarna aspră din 1708–1709 a cauzat foamete și revolte în mai multe fortărețe franceze. Louis XIV a încercat să încheie războiul prin negocieri de pace, dar discuțiile de la Haga au eșuat în aprilie 1709 din cauza dezacordurilor privind înlăturarea lui Filip V de pe tronul Spaniei.
Aliații, convinși de prăbușirea iminentă a Franței, au continuat avansul prin linia fortificată Frontière de fer. După cucerirea orașului Tournai în septembrie 1709, forțele aliate au încercuit Mons, a cărui capturare le-ar fi permis intrarea în Franța. Louis XIV a ordonat atunci mareșalului Villars să împiedice cu orice preț pierderea Mons, ceea ce a dus la decizia francezilor de a înfrunta aliații în Bătălia de la Malplaquet.
Forțe și comandanți
Armata franceză avea aproximativ 75 000 până la 90 000 de oameni, inclusiv mercenari bavarezi și elvețieni și Brigada Irlandeză, fiind condusă de mareșalii Villars și Boufflers. Francezii au ocupat poziții defensive puternice cu fortificații și artilerie, infanteria menținând linia și cavaleria concentrată în rezervă.
Forțele aliate numărau între 86 000 și 110 000 de oameni, cu aripa dreaptă formată din unități germane și daneze sub comanda prințului Eugen de Savoia, centrul cu infanteria britanică condusă de contele de Orkney și aripa stângă ținută de olandezi sub prințul de Orange și prințul de Hesse-Kassel. Comandantul aliaților era ducele de Marlborough. Planul consta în atacuri asupra aripilor franceze pentru a slăbi centrul, care urma să fie străpuns de cavalerie.
Desfășurarea bătăliei
Bătălia a început în dimineața zilei de 11 septembrie 1709 cu o pregătire de artilerie, după care aripa dreaptă aliată a atacat pozițiile franceze din Bois de Sars. Luptele au durat câteva ore, ambele părți suferind pierderi grele, prințul Eugen fiind rănit ușor.
Infanteria olandeză condusă de François Nicolas Fagel a atacat aripa dreaptă franceză, dar după un succes inițial a fost nevoită să se retragă din cauza întăririlor franceze. Mareșalul francez Boufflers, comandantul aripii drepte, nu a lansat un contraatac. Forțele aliate sosite din Tournai au ajuns târziu și au trebuit să efectueze o manevră de învăluire, ceea ce l-a determinat pe Villars să întărească aripa stângă.
În partea centrală a bătăliei, liniile franceze au fost străpunse de infanteria aliată sub Orkney și de un alt atac al prințului de Orange asupra aripii drepte. Cavaleria olandeză a pătruns în spatele francezilor, dar a fost respinsă de cavaleria de elită Maison du Roi. Luptele au culminat cu cea mai mare acțiune de cavalerie a secolului al XVIII-lea. Aripa stângă franceză a început în cele din urmă să cedeze, iar mareșalul Puységur a ordonat retragerea.
În jurul orei 15:00, Boufflers a ordonat o retragere generală spre Le Quesnoy, aliații fiind prea epuizați pentru a urmări.
Straty
Estimările pierderilor aliate variază între 21 000 și 25 000 morți sau răniți, dintre care 8 462 erau infanteriști olandezi. Unele estimări indică un interval între 15 000 și 30 000. Pierderile franceze sunt estimate între 11 000 și 14 000, cu estimări superioare de până la 17 000 morți sau răniți plus 500 de prizonieri. Aliații au capturat, de asemenea, 16 tunuri franceze.
Consecințe și importanță
Bătălia a fost considerată o victorie a aliaților, care au cucerit câmpul de luptă și au forțat francezii să se retragă, dar au suferit pierderi grele care au provocat conflicte interne în cadrul Marii Alianțe privind continuarea războiului. Mareșalul francez Villars, prin rănirea sa și retragerea ulterioară, a permis Franței să negocieze în 1713 condiții de pace mai bune decât în 1709.
Mons a capitulat la 21 octombrie 1709, iar avansul aliat a continuat în 1710, deși Villars nu a putut risca o altă bătălie majoră. În Marea Britanie, pierderile grele au stârnit îngrijorare publică și au întărit opoziția față de război, conducând la victoria toryilor în alegerile din 1710 și la încetarea treptată a acțiunilor ofensive britanice.
Din perspectiva franceză, bătălia a risipit mitul invincibilității comandanților aliați Eugen de Savoia și Marlborough și a fost percepută ca o cotitură psihologică, armata franceză recăpătându-și încrederea după o serie de înfrângeri.
Comandanți
Etape-cheie
- Pregătirea prin foc de artilerie — Bătălia a început în dimineața zilei de 11 septembrie 1709 cu o pregătire de artilerie care a durat de la 7:00 la 8:30.
- Atacul asupra aripilor franceze — Infanteria aliată a atacat ambele aripi franceze, în special infanteria olandeză de pe aripa dreaptă.
- Străpungerea centrului și acțiunea de cavalerie — Infanteria aliată a străpuns centrul francez, urmată de cea mai mare bătălie de cavalerie a secolului al XVIII-lea.
- Retragerea franceză — După lupte grele, mareșalul Boufflers a ordonat retragerea în jurul orei 15:00, aliații fiind prea epuizați pentru a urmări.
Armament și tehnică
Curiozități
- Bătălia de la Malplaquet a fost cea mai sângeroasă bătălie a războaielor pentru succesiunea spaniolă și totodată cea mai mare bătălie a secolului al XVIII-lea.
- Pe partea franceză au luptat șase batalioane elvețiene, iar pe partea aliată opt, fiind ultima confruntare directă a mercenarilor elvețieni până în 1808.
- Bătălia a risipit mitul invincibilității comandanților Eugen de Savoia și Marlborough.
- Corpul olandez a suferit cele mai mari pierderi dintre toate unitățile aliate.
- Bătălia a avut un impact semnificativ asupra opiniei publice și politicii britanice, întărind opoziția față de război.
Întrebări frecvente
- Când și unde a avut loc Bătălia de la Malplaquet?
- Bătălia a avut loc la 11 septembrie 1709 la Malplaquet, în apropierea granițelor belgiene, în zona Taisnières-sur-Hon din Franța.
- Cine au fost principalii comandanți ai Bătăliei de la Malplaquet?
- Forțele franceze au fost conduse de mareșalii Villars și Boufflers, iar forțele aliate de ducele de Marlborough și prințul Eugen de Savoia.
- Care a fost rezultatul Bătăliei de la Malplaquet?
- Bătălia a fost o victorie strategică a aliaților, care au cucerit câmpul de luptă, dar au suferit pierderi grele; ambele părți și-au declarat victoria.
- Care au fost pierderile de ambele părți?
- Aliații au suferit estimativ între 21 000 și 25 000 de pierderi, iar francezii între 11 000 și 14 000, cifrele exacte variind în funcție de surse.