Bătălia de la Morgarten

Context și cauze

La sfârșitul secolului al XIII-lea, Habsburgii urmăreau controlul zonei din jurul pasului Gotthard, care oferea cea mai scurtă cale spre Italia. Cantoanele elvețiene Uri, Schwyz și Unterwalden, care în 1291 au fondat formal Confederația Elvețiană, aveau autonomie locală confirmată în cadrul Sfântului Imperiu Roman prin documente emise de foști împărați habsburgi.

Tensiunile dintre Habsburgi și confederație au crescut în 1314, când Ludovic IV Bavarez și prințul habsburgic Frederic au candidat la coroana imperială. Confederația a susținut pe Ludovic IV, temându-se că Habsburgii ar putea anexa teritoriile lor. Conflictul a escaladat după o incursiune a elvețienilor din Schwyz asupra abației Einsiedeln, protejată de Habsburgi.

Forțe și comandanți

Armata habsburgică a fost condusă de ducele Leopold I de Austria, având misiunea de a suprima rebeliunea confederației. Estimările istorice privind numărul soldaților habsburgi variază foarte mult, de la 2 000–3 000 conform istoricului Hans Delbrück până la 20 000 conform cronicarului Johannes von Winterthur, majoritatea fiind cavaleri bine antrenați și echipați.

Forțele elvețiene erau formate din bărbați din cantoanele Schwyz, Uri și Unterwalden, cu estimări între 1 500 și 4 000 de oameni. Erau în mare parte miliții improvizate de fermieri și păstori, care însă aveau avantajul cunoașterii terenului și luptau cu halebarde și alte arme.

Desfășurarea bătăliei

După sosirea la lacul Ägeri, armata habsburgică a decis un atac direct prin pasul Morgarten spre Sattel. Leopold a trimis unități mai mici în atacuri diversive pentru a-și ascunde intențiile principale, dar aliații elvețieni au fost avertizați de nobilii din Hünenberg prin săgeți cu mesajul „hütend üch am morgarten” (atenție la Morgarten).

Elvețienii s-au deplasat rapid în pasul dintre lacul Ägeri și Sattel, unde au pregătit o ambuscadă pe un drum îngust între mlaștini și o pantă abruptă. Coloana habsburgică, întinsă pe aproximativ 2 kilometri, a fost atacată brusc, elvețienii rostogolind pietre asupra cailor și atacând cu halebarde.

După o luptă scurtă de aproape, armata habsburgică a fost dispersată, mulți soldați au căzut sau s-au înecat în lac. Conform cronicarului Karl von Elgger, elvețienii nu au cruțat atacul asupra unităților retrăgătoare, ceea ce a făcut ca unii infanteriști să sară în lac mai degrabă decât să înfrunte brutalitatea lor.

Straty

Pierderile armatei habsburgice sunt nesigure și estimările variază; Johannes von Winterthur menționează aproximativ 1 500 de morți, fără a include pe cei înecați. Pierderile forțelor elvețiene nu sunt documentate cu certitudine.

Consecințe și importanță

La o lună după bătălie, cantoanele Schwyz, Uri și Unterwalden și-au reînnoit jurământul comun din 1291, marcând începutul unei perioade de creștere a Confederației Elvețiene. În martie 1316, împăratul Ludovic IV a confirmat drepturile și privilegiile cantoanelor forestiere.

Leopold I pregătea un nou atac, dar elvețienii au lansat contraatacuri pe teritoriile habsburgice, ducând la o situație de impas, iar în 1318 s-a încheiat un armistițiu prelungit de mai multe ori. Până în 1323, cantoanele forestiere au încheiat alianțe cu Berna și alte orașe, extinzând confederația și obținând autonomie practică.

Victoria de la Morgarten a devenit un simbol al patriotismului elvețian și a pus bazele succeselor militare viitoare ale confederației, inclusiv bătălia de la Sempach din 1386.

Etape-cheie

1. Decizia de atac — Leopold I a decis un atac direct prin pasul Morgarten, deși existau și alte rute posibile.
2. Avertizarea elvețienilor — Elvețienii au fost avertizați de nobilii din Hünenberg prin săgeți cu mesaj, ceea ce le-a permis să pregătească ambuscada.
3. Ambuscada în pas — Elvețienii au atacat de sus coloana habsburgică întinsă, rostogolind pietre și atacând cu halebarde.
4. Dispersarea armatei habsburgice — După o luptă scurtă, armata habsburgică a fost înfrântă, mulți soldați au căzut sau s-au înecat.

Armament și tehnică

Curiozități

• Conform cronicarului Johannes von Winterthur, armata habsburgică ar fi avut până la 20 000 de oameni, o cifră probabil exagerată.
• Numele Morgarten desemna inițial o pășune montană și înseamnă „pășune pentru porci”.
• Conform cronicarului Konrad Justinger, elvețienii foloseau halebarde, considerate atunci arme foarte eficiente împotriva cavalerilor înarmați.
• La locul bătăliei se află o capelă, a cărei existență este atestată încă din 1501, iar un monument modern a fost dezvelit în 1908.
• Din 1912, la aniversarea bătăliei se organizează o competiție de tir numită Morgartenschiessen.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Morgarten?

Bătălia a avut loc pe 15 noiembrie 1315 în pasul Morgarten lângă lacul Ägerisee, în actualul canton Zug din Elveția.

Cine a luptat în bătălia de la Morgarten?

Pe de o parte a fost armata habsburgică condusă de ducele Leopold I, iar pe de altă parte cantoanele elvețiene Uri, Schwyz și Unterwalden.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Bătălia s-a încheiat cu victoria Confederației Elvețiene, care a învins armata habsburgică.

Ce arme au folosit elvețienii în bătălie?

Elvețienii au folosit halebarde și ulterior lance, care le-au permis să lupte eficient împotriva cavalerilor înarmați.