Bătălia de la Omdurman

Context și cauze

După înființarea Statului Mahdist în Sudan și amenințarea la adresa status quo-ului regional și a intereselor britanice în Egipt, guvernul britanic a decis trimiterea unei expediții cu scopul de a-l înlătura pe califul Abdalláh ibn Muhammad, succesorul Mahdiului. Generalul Herbert Kitchener a condus forțele britanico-egiptene, motivat și de dorința de răzbunare pentru moartea generalului Charles Gordon, ucis de mahdisti la cucerirea Chartumului în 1885.

Armata britanico-egipteană a avansat încă din 1896, când a cucerit Dongola și Abu Hamed, iar în aprilie 1898 a învins în Bătălia de pe Atbara. Armata lui Kitchener se pregătea astfel pentru confruntarea decisivă cu armata principală mahdistă la Omdurman, care urma să confirme controlul britanic asupra Sudanului.

Forțe și comandanți

Kitchener a comandat aproximativ 8 000 de soldați britanici și 17 000 de unități egiptene și sudaneze, pe care le-a dispus într-un arc în jurul satului Egeiga, aproape de Nil, cu sprijinul a 12 nave de artilerie. Pe flancuri erau dislocate unități călărețe britanice și egiptene.

Forțele mahdiste sub comanda califului Abdalláh ibn Muhammad numărau aproximativ 50 000 de luptători, inclusiv 3 000 de călăreți, împărțiți în cinci grupuri. Opt mii de bărbați sub comanda lui Osman Azrak erau poziționați direct împotriva britanicilor pe o creastă joasă, iar alte grupuri erau ascunse în dealurile din jur, pregătite să atace din diferite direcții.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început în zorii zilei de 2 septembrie 1898, când grupul lui Osman Azrak, format din 8 000 de bărbați, a atacat pozițiile britanice. Artileria britanică și mitralierele Maxim au cauzat mahdistilor pierderi grele înainte de a ajunge la tranșeele britanice, atacul frontal soldându-se cu aproximativ 4 000 de mahdisti morți, niciun atacator neajungând mai aproape de 50 de metri.

Cavaleria ușoară britanică, 21st Lancers, a efectuat o călărie dificilă împotriva dervișilor, confruntându-se și cu unități ascunse de infanterie. Lupta a fost dură, iar trei soldați au primit Crucea Victoria pentru salvarea răniților. Winston Churchill a participat la bătălie ca locotenent.

Kitchener a urmărit un avans rapid spre Omdurman, în timp ce mahdistii au încercat contraatacuri din vest și nord-vest. Brigada condusă de Hector MacDonald a făcut față unui atac al aproximativ 15 000 de mahdisti și, după lupte grele și sosirea întăririlor, a reușit să împingă inamicul înapoi. După înfrângerea forțelor mahdiste la nord și sud, avansul spre Omdurman a fost reluat în jurul orei 11:30.

Straty

Mahdistii au suferit pierderi grele, estimările indicând aproximativ 12 000 de morți, 13 000 de răniți și 5 000 de capturați. Forțele britanico-egiptene au avut 47 de morți și 382 de răniți, majoritatea pierderilor fiind în brigada lui MacDonald. Pierderile totale ale mahdistilor au fost astfel semnificativ mai mari decât cele ale unităților britanico-egiptene.

Consecințe și importanță

Victoria de la Omdurman a însemnat finalizarea eforturilor britanice de recucerire a Sudanului și confirmarea dominației forțelor britanico-egiptene în regiune. După bătălie, a continuat suprimarea resturilor mahdiste, care au fost înfrânte definitiv abia în 1899 în Bătălia de la Umm Diwaykarat.

Kitchener a fost înnobilat ca baron Kitchener de Chartum pentru această victorie. Bătălia a demonstrat, de asemenea, superioritatea armamentului modern și a disciplinei față de un inamic numeric mai numeros, dar mai slab echipat. Controverse au stârnit uciderile răniților mahdisti după bătălie, ceea ce a generat dezbateri în publicul britanic și între participanți.

Bătălia de la Omdurman a devenit o sursă de inspirație pentru opere de artă, literatură și film și a lăsat o moștenire durabilă în istoria militară britanică.

Etape-cheie

1. Atacul frontal al lui Osman Azrak — Dimineața zilei de 2 septembrie 1898, grupul lui Osman Azrak format din 8 000 de bărbați a atacat pozițiile britanice, dar a fost oprit de focul artileriei și mitralierelor.
2. Călăria 21st Lancers — Regimentul de cavalerie ușoară 21st Lancers a efectuat o călărie dificilă împotriva dervișilor, confruntându-se cu unități ascunse de infanterie și după o luptă dură le-a împins înapoi.
3. Atacul asupra brigăzii lui MacDonald — Brigada lui MacDonald a făcut față unui atac al 15 000 de mahdisti din vest, dar după sosirea întăririlor și folosirea mitralierelor a reușit să împingă inamicul înapoi.
4. Reluarea avansului spre Omdurman — După zdrobirea rezistenței mahdiste pe diferite fronturi, avansul britanic spre Omdurman a fost reluat în jurul orei 11:30.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia de la Omdurman a fost prima bătălie importantă în care a fost folosită cartușul expansiv Mark IV fabricat la Dum Dum.
• Winston Churchill a participat la bătălie ca locotenent și corespondent de război.
• Trei soldați ai regimentului 21st Lancers au primit Crucea Victoria pentru salvarea răniților în timpul călăriei.
• Bătălia a fost ultima mare călărie britanică și cea mai mare de la Războiul Crimeii.
• După bătălie a izbucnit o dezbatere privind uciderea răniților mahdisti, declanșată de un articol critic al jurnalistului Ernest Bennett.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Omdurman?

Bătălia a avut loc pe 2 septembrie 1898 la Kerreri, la 11 kilometri nord de Omdurman în Sudan.

Cine a condus forțele britanico-egiptene în bătălie?

Forțele britanico-egiptene au fost conduse de generalul Herbert Kitchener.

Care a fost numărul soldaților de ambele părți?

Forțele britanico-egiptene aveau aproximativ 25 000 de oameni, iar mahdistii aproximativ 50 000 de luptători.

Care au fost pierderile de ambele părți?

Forțele britanico-egiptene au avut 47 morți și 382 răniți, iar mahdistii aproximativ 12 000 morți, 13 000 răniți și 5 000 capturați.