Asediul Plevnei

Context și cauze

După izbucnirea războiului ruso-turc în aprilie 1877, trupele ruse au intrat în România, care cu puțin timp înainte își declarase independența față de Imperiul Otoman. Rușii au traversat Dunărea și au înaintat spre Munții Balcani cu scopul de a ajunge la Constantinopol, evitând fortărețele turcești de pe coasta Mării Negre.

Comanda otomană a trimis o armată condusă de Osman pașa, care după căderea Nikopolei s-a stabilit în orașul fortificat Pleven, situat strategic la o importantă intersecție de drumuri. Osman pașa a construit rapid o apărare puternică cu șanțuri, redute și poziții de artilerie pentru a bloca înaintarea trupelor ruse și române.

Asediul Plevnei a devenit un eveniment cheie al războiului, întârziind înaintarea rusă spre sud și cauzând pierderi grele de ambele părți, conducând în cele din urmă la o victorie semnificativă a aliaților.

Forțe și comandanți

Armata otomană a început cu aproximativ 13 000 de oameni, echipați cu arme moderne precum tunurile Krupp, carabinele Martini-Henry și carabinele repetate Winchester, oferindu-le superioritate de foc. Garnizoana a fost întărită treptat până la 67 000 de oameni și 96 de tunuri.

Forțele aliate ruse și române au început cu aproximativ 7 500 de oameni, dar au fost întărite treptat până la 130 000-150 000 de oameni, dintre care 80 000 români, și 496 de tunuri. Comandantul trupelor unite a devenit prințul român Carol I, care l-a înlocuit pe generalul rus von Krüdener după atacuri nereușite.

Scopul armatei lui Osman era să păstreze fortăreața și să întârzie înaintarea rușilor, în timp ce aliații urmăreau cucerirea orașului fie prin atacuri directe, fie prin înconjurarea și epuizarea apărătorilor.

Desfășurarea bătăliei

Primul atac al diviziei ruse a 5-a a început pe 19 iulie 1877, când rușii au ocupat o parte din apărarea exterioară, dar Osman pașa i-a respins prin contraatacuri, provocând pierderi grele. Ulterior Osman a întărit apărarea și a construit un sistem extins de fortificații.

Al doilea atac din 30 iulie a fost condus din trei direcții, dar deși au cucerit câteva fortificații, a fost respins, iar rușii au suferit pierderi de peste 7 000 de oameni. După acest eșec, comanda a fost încredințată prințului român Carol I, care a adus armata română și a întărit forțele aliate.

Al treilea atac din 11 septembrie a fost amplu și sângeros, turcii, datorită superiorității de foc, au rezistat trei ore, dar rușii și românii au cucerit poziții cheie, pierderile fiind mari de ambele părți. După acest eșec, aliații au schimbat tactica în înconjurare.

A urmat înconjurarea completă a orașului sub conducerea generalului Totleben, care a organizat un asediu ferm și a blocat rutele de aprovizionare. După epuizarea proviziilor și un eșec al încercării de a sparge încercuirea pe 9 decembrie, când Osman pașa a fost rănit, garnizoana turcă s-a predat pe 10 decembrie 1877.

Straty

Pierderile Rusiei și României sunt estimate la aproximativ 20 000-25 000 de oameni, incluzând morți, răniți și dispăruți. Armata otomană a suferit estimativ 10 000-15 000 de pierderi, incluzând morți și prizonieri. Cifrele exacte nu sunt confirmate cu certitudine, iar sursele oferă estimări diferite.

Consecințe și importanță

Capitularea Plevnei a reprezentat o cotitură esențială în războiul ruso-turc, permițând armatei ruse să continue înaintarea prin Balcani și să elibereze în cele din urmă Bulgaria. Poziția internațională a Imperiului Otoman s-a deteriorat, pierzând controlul asupra unui teritoriu important și fiind slăbită suplimentar.

Asediul Plevnei a demonstrat importanța armamentului modern, în special a carabinelor repetate și a tehnicii moderne de artilerie, influențând tacticile militare și armamentul în Europa. Pe termen lung, bătălia a prelungit existența Imperiului Otoman în Europa cu câteva decenii.

După capitulare, soldații otomani au fost duși prizonieri, mulți murind pe parcurs în condiții de iarnă. Comandantul Osman pașa a fost tratat cu respect, dar armata sa a fost distrusă.

Etape-cheie

1. Primul atac — 19–20 iulie 1877 infanteria rusă a atacat, a cucerit o parte din apărarea exterioară, dar a fost respinsă și a suferit pierderi grele.
2. Al doilea atac — 30 iulie 1877 atacurile aliate din trei direcții au fost respinse, rușii au pierdut peste 7 000 de oameni.
3. Al treilea atac (Marele atac) — 11 septembrie 1877 atac amplu al aliaților, turcii au rezistat trei ore, dar aliații au cucerit poziții.
4. Asediul — După schimbarea tacticii, orașul a fost complet încercuit, rutele de aprovizionare întrerupte și apărătorii epuizați.
5. Încercarea de spargere — 9 decembrie 1877 Osman pașa a condus un atac nocturn nereușit asupra liniilor ruse, a fost rănit și a capitulat a doua zi.

Armament și tehnică

Curiozități

• Osman pașa la capitulare i-a predat sabia generalului român Mihail Cerchez.
• Bătălia a fost unul dintre primele conflicte în care carabinele repetate au avut un rol semnificativ, influențând evoluția armamentului militar în Europa.
• Bătălia de la Plevna a fost urmărită de publicul european și a adus Imperiului Otoman o anumită admirație pentru apărarea lungă și tenace.
• După capitulare, soldații otomani au fost obligați să mărșăluiască spre prizonierat în Rusia, unde mulți au murit în zăpadă.
• În 1977 a fost deschis la Pleven Panorama, un muzeu dedicat bătăliei și eliberării orașului.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc asediul Plevnei?

Asediul Plevnei a avut loc între 20 iulie și 10 decembrie 1877 în orașul Pleven din Balcani, în actuala Bulgaria.

Cine au fost principalii participanți la bătălie?

Pe de o parte a fost armata otomană condusă de Osman pașa, iar pe de altă parte trupele aliate ruse și române.

Care a fost rezultatul asediului?

Forțele aliate ruse și române au câștigat prin capitularea garnizoanei otomane din Pleven la 10 decembrie 1877.

Ce importanță a avut bătălia pentru războiul ruso-turc?

Asediul Plevnei a întârziat înaintarea rusă, dar după capitulare a permis eliberarea Bulgariei și continuarea ofensivei ruse.