Bătălia de la Little Bighorn

Context și cauze

Bătălia de pe Little Bighorn a fost parte a Marelui Război Sioux din 1876, care a fost unul dintre numeroasele conflicte dintre Statele Unite și populațiile indigene ale Americii, cunoscute sub numele de Războaiele Indiene. În anii 1851 și 1868 au fost încheiate tratate la Fort Laramie, care recunoșteau teritoriul Black Hills (Ȟe Sápa) ca fiind sacru și aparținând triburilor Lakota și Șajeni. În 1874, însă, a fost descoperit aur în Black Hills, ceea ce a dus la un aflux masiv de coloniști și mineri, pe care indienii l-au respins și, sub conducerea lui Bivolul Șezând, s-au pregătit să reziste colonizării.

Forțe și comandanți

Armata Statelor Unite a fost condusă de locotenent-colonelul George Armstrong Custer, care comanda a 7-a cavalerie, formată din aproximativ 700 de bărbați, inclusiv câțiva cercetași din tribul Crow, aliați ai SUA. Forțele indigene erau formate din Lakota, Șajeni de Nord și Arapaho, conduse de căpeteniile Calul Nebun și Bilă, iar liderul spiritual era Bivolul Șezând. Custer a refuzat întăriri și mitraliere, ceea ce a influențat cursul bătăliei. Generalii Terry, Gibbon și Crook planificaseră să învingă indienii, dar au subestimat numărul și puterea acestora.

Desfășurarea bătăliei

La 25 iunie 1876, a 7-a cavalerie a lui Custer a ajuns la tabăra indienilor de pe Little Bighorn. Deși Custer a fost avertizat că indienii i-au descoperit urmele, a decis să atace imediat pentru a împiedica dispersarea taberei. Și-a împărțit forțele în trei părți: maiorul Reno urma să atace de jos, Custer să atace de pe înălțime, iar căpitanul Benteen să fie rezervă. Reno a început atacul, dar a fost încercuit și a trebuit să se retragă într-o prăpastie. Între timp, Custer a încercat să traverseze râul, dar a întârziat și a fost încercuit de indieni pe dealul cunoscut ca Ultima Rezistență a lui Custer, unde detașamentul său a fost distrus. Benteen a venit în ajutorul lui Reno, dar detașamentul lui Custer a fost nimicit. Bivolul Șezând nu a participat direct la bătălie, dar a fost prezent, iar Bilă a confirmat prezența sa pe câmpul de luptă.

Straty

Pierderile armatei SUA au fost de 268 morți și 55 răniți grav, dintre care șase au decedat ulterior, inclusiv patru cercetași ai tribului Crow și doi Arikara. Pierderile triburilor indigene nu sunt documentate cu exactitate și sursele nu le menționează.

Consecințe și importanță

Bătălia a reprezentat o înfrângere catastrofală pentru detașamentele lui Custer și a fost una dintre cele mai cunoscute confruntări dintre indieni și albii. Pentru populațiile indigene a avut o mare importanță non-militară, deoarece Statele Unite au folosit-o ca pretext pentru anexarea teritoriului Black Hills, ceea ce contravenea tratatului de la Fort Laramie din 1868. În 1980, Curtea Supremă a SUA a recunoscut această anexare ca fiind ilegală și a acordat Siouxilor o compensație financiară, pe care însă aceștia o refuză, cerând în schimb restituirea teritoriului. Custer rămâne o figură controversată, imaginea sa fiind mult timp idealizată de văduva sa, dar istoricii evidențiază greșelile sale tactice.

Etape-cheie

1. Sosirea la tabăra indienilor — A 7-a cavalerie a lui Custer a ajuns la tabăra indienilor și a fost avertizată despre dimensiunea acesteia, dar a decis totuși să atace imediat.
2. Împărțirea forțelor și atacul lui Reno — Custer și-a împărțit armata în trei părți, maiorul Reno a început atacul de jos, dar a fost încercuit și s-a retras în prăpastie.
3. Atacul și încercuirea lui Custer — Custer a încercat să traverseze râul, dar a fost oprit și încercuit de indieni pe deal, unde detașamentul său a fost distrus.
4. Sosirea lui Benteen și salvarea lui Reno — Căpitanul Benteen a venit în ajutorul lui Reno, iar amândoi au fost în cele din urmă evacuați de generalul Terry.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia este cunoscută și ca Ultima luptă a lui Custer sau Bătălia de pe Iarba Grasă (The Battle on the Greasy Grass).
• Bivolul Șezând a avut înainte de bătălie viziuni care prevesteau că soldații SUA vor cădea în tabăra indienilor.
• Custer a refuzat întăriri și mitraliere, ceea ce s-a dovedit a fi o greșeală fatală.
• În 1980, Curtea Supremă a SUA a recunoscut anexarea Black Hills după bătălie ca fiind ilegală și a acordat Siouxilor o compensație financiară.
• La locul bătăliei se află astăzi un monument și un cimitir al soldaților celei de-a 7-a cavalerii.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de pe Little Bighorn?

Bătălia a avut loc la 25 iunie 1876, pe râul Little Bighorn din Montana, SUA.

Cine a condus armata Statelor Unite în bătălie?

Armata a fost condusă de locotenent-colonelul George Armstrong Custer.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere catastrofală a armatei SUA și cu victoria triburilor indigene Lakota, Șajeni de Nord și Arapaho.

Ce importanță a avut bătălia pentru populațiile indigene?

Bătălia a avut o mare importanță non-militară, deoarece a dus la anexarea Black Hills de către SUA, care a fost ulterior recunoscută ca ilegală.