Stalingrad

Context și cauze

Bătălia de la Stalingrad a fost parte a ofensivei de vară germane din 1942, care avea ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din Caucaz și a zonelor strategic importante din sudul Uniunii Sovietice. Inițial, orașul Stalingrad nu era ținta principală, dar Adolf Hitler l-a declarat ulterior obiectiv cheie datorită poziției strategice pe râul Volga și semnificației simbolice purtând numele conducătorului sovietic Iosif Stalin.

A 6-a armată germană, sub comanda mareșalului de câmp Friedrich Paulus, avea misiunea de a cuceri orașul și de a bloca comunicațiile terestre între râurile Don și Volga. Comandamentul sovietic, condus de generali precum Georgi Jukov și Vasilij Ciuikov, a încercat să păstreze orașul cu orice preț, mutând în apărare toate forțele disponibile, inclusiv unități din Siberia.

Forțe și comandanți

De partea Axei s-a aflat a 6-a armată sub comanda lui Friedrich Paulus, susținută de a 4-a armată blindată și unități aliate române, maghiare și italiene. Comandamentul german era puternic influențat de Adolf Hitler, care intervenea personal în comandă și a interzis retragerea sau spargerea încercuirii.

Apărarea sovietică era formată în principal din unitățile Armatei 62 sub comanda generalului Vasilij Ciuikov, precum și Frontul Sud-Vestic și Frontul Don cu cinci armate de infanterie și două armate blindate, care au lansat contraofensiva Operațiunea Uran. Comandamentul avea ca scop încercuirea și distrugerea a 6-a armată germană din oraș.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început cu atacul german în iulie 1942, când a 6-a armată a avansat spre Stalingrad și a rupt apărarea sovietică la Don. După raiduri aeriene intense ale Luftwaffe și lupte grele de stradă, germanii au cucerit majoritatea orașului, dar Armata 62 sovietică a menținut o fâșie îngustă pe malul Volgăi.

La 19 noiembrie 1942, Armata Roșie a lansat contraofensiva Operațiunea Uran, încercuind a 6-a armată germană împreună cu părți din a 4-a armată blindată și unitățile aliate. Hitler a interzis spargerea încercuirii și s-a bazat pe aprovizionarea aeriană, care s-a dovedit insuficientă.

Erich von Manstein a condus operațiunea de salvare Furtuna de Iarnă, care însă s-a oprit la 56 km de Stalingrad. În condiții de iarnă și lipsă de provizii, armata germană și-a epuizat treptat forțele.

La 31 ianuarie 1943, mareșalul de câmp Paulus s-a predat, marcând sfârșitul rezistenței organizate a a 6-a armate, iar ultimii soldați au capitulat la 2 februarie 1943.

Straty

Conform jurnalelor de război, în încercuire se aflau aproximativ 230 300 de soldați germani și aliați. Datele sovietice indică că la capitulare s-au predat între 91 000 și 130 000 de oameni. Pierderile totale germane au fost de 80 500 morți, conform istoricilor ruși până la 115 000, iar pierderile sovietice au fost de aproximativ 400 000 morți și 730 000 răniți. Istoricul Stephen Walsh menționează că numărul morților, răniților și prizonierilor germani și aliați a fost de 600 000.

Prizonierii germani erau într-o stare jalnică, mulți au murit în timpul marșului spre lagărele de prizonieri și în lagăre, doar aproximativ 6 000 din cei 90 000 de prizonieri s-au întors în Germania.

Consecințe și importanță

Bătălia de la Stalingrad a reprezentat o cotitură esențială pe frontul de est în al Doilea Război Mondial, când Germania a pierdut inițiativa și a început să se retragă din zona Donului, Caucazului și Kubanului. Victoria sovietică a avut o mare importanță propagandistică și a fost sărbătorită ca prima victorie incontestabilă a Armatei Roșii.

În Uniunea Sovietică, Armata 62 a fost redenumită Armata a 8-a Gărzilor, iar victoria a devenit simbolul hotărârii și puterii poporului sovietic. În Germania a fost decretată doliu național și s-a subliniat că soldații căzuți și-au sacrificat viața pentru națiunea germană.

Bătălia a influențat și cultura și memoria, de exemplu redenumirea stației de metrou pariziene în Stalingrad și realizarea de filme și documentare dedicate acestui eveniment.

Comandanți

Tehnică folosită

Etape-cheie

1. Atacul german și avansul spre Stalingrad — Din iulie până în septembrie 1942, germanii au avansat spre oraș și au început lupte intense de stradă.
2. Apărarea sovietică și luptele de stradă — Armata 62 sovietică a menținut o fâșie îngustă pe Volga, luptele continuând casă cu casă.
3. Operațiunea Uran – contraofensiva sovietică — La 19 noiembrie 1942, Armata Roșie a încercuit a 6-a armată germană și aliații.
4. Operațiunea de salvare Furtuna de Iarnă — Erich von Manstein a încercat să spargă încercuirea, dar s-a oprit la 56 km de Stalingrad.
5. Capitularea a 6-a armată — La 31 ianuarie 1943 Paulus s-a predat, rezistența s-a încheiat la 2 februarie.

Armament și tehnică

Curiozități

• Hitler l-a numit pe Friedrich Paulus mareșal de câmp chiar înainte de capitulare, deoarece niciun mareșal german de câmp nu se predase vreodată înainte.
• Soldații a 6-a armate recurgeau la canibalism din cauza lipsei de hrană în timpul încercuirii.
• Trăgătorul de elită Vasilij Zajcev a înregistrat aproximativ 225 de naziști uciși în timpul bătăliei.
• După victoria Armatei Roșii, clopotele Kremlinului au fost trase pentru a sărbători prima victorie sovietică incontestabilă în război.
• Stația de metrou pariziană Aubervilliers a fost redenumită Stalingrad în 1946 în cinstea victoriei sovietice.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Stalingrad?

Bătălia a avut loc toamna anului 1942 până iarna anului 1943 în orașul Stalingrad (actual Volgograd) în Uniunea Sovietică.

Cine a comandat a 6-a armată germană în timpul bătăliei?

Comandantul a 6-a armată a fost mareșalul de câmp Friedrich Paulus.

Care a fost rezultatul bătăliei de la Stalingrad?

Armata Roșie a învins, încercuind și distrugând a 6-a armată germană.

Care au fost pierderile de ambele părți?

Pierderile germane au fost aproximativ 80 500 până la 115 000 morți, iar cele sovietice aproximativ 400 000 morți și 730 000 răniți.