AIM-47 Falcon

Descriere

Hughes AIM-47 Falcon, inițial denumită GAR-9, a fost o rachetă ghidată aer-aer cu rază foarte lungă de acțiune, de înaltă performanță, derivată din designul anterior al AIM-4 Falcon. Dezvoltarea a început în 1958 simultan cu radarul și sistemul de control al focului Hughes AN/ASG-18, destinat interceptorului supersonic XF-108 Rapier și bombardierului XB-70. După anularea acestor aeronave, sistemul a fost instalat pe prototipul YF-12A, a cărui producție a fost de asemenea curând întreruptă.

Racheta inițială avea o rază de 24 până la 40 km și putea transporta o ogivă convențională sau nucleară W42 cu o putere de 0,25 kilotone. În timpul dezvoltării, dimensiunea și raza sa au crescut semnificativ, ajungând până la 160 km datorită motorului Aerojet-General XM59. Sistemul de ghidare SARH avea o rezoluție înaltă, permițând țintirea unei ținte cu suprafața de 9,3 m² la o distanță de 117 km. Versiunea nucleară a fost abandonată în 1958 în favoarea ogivei convenționale de 45 kg. Din cauza problemelor cu motorul, în final a fost folosit motorul rachetă solid Lockheed XSR13-LP-1, care a redus viteza maximă de la Mach 6 la Mach 4.

Pentru testarea rachetei în zbor, bombardierul B-58 Hustler a fost modificat cu radarul AN/ASG-18 într-un radom proeminent, căpătând porecla „Snoopy”. Ulterior, racheta a fost adaptată pentru interceptorul YF-12, unde a fost micșorată prin aripi rabatabile pentru a încăpea în spații interne mai mici pentru arme. Testele cu YF-12 au fost reușite, cu șase lovituri din șapte încercări. În 1962, racheta a fost redenumită AIM-47. Dezvoltarea a fost oprită în 1966 după anularea proiectului YF-12.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

AIM-47 Falcon nu a fost niciodată introdusă în serviciul operațional. Dezvoltarea sa a fost oprită după anularea aeronavelor XF-108 și YF-12, pentru care fusese destinată. Deși nu a fost utilizată operațional, a servit ca precursor direct al rachetei AIM-54 Phoenix, care a fost folosită pe interceptorul F-14 Tomcat în anii 1970.

Un alt proiect, bombardierul XB-70 Valkyrie, planifica de asemenea utilizarea AIM-47 pentru autoapărare, dar a fost anulat din cauza introducerii rachetelor antiaeriene sovietice eficiente. Hughes a fabricat în total 80 de exemplare pre-serie AIM-47.

Variante

Curiozități

• AIM-47 Falcon putea ținti o țintă cu suprafața de 9,3 m² la o distanță de până la 117 km datorită sistemului de ghidare SARH de înaltă performanță.
• Inițial era planificată o ogivă nucleară W42 cu puterea de 0,25 kilotone, dar aceasta a fost înlocuită în 1958 cu o ogivă convențională de 45 kg.
• Pentru testarea rachetei în zbor, bombardierul B-58 Hustler a fost modificat cu radarul AN/ASG-18 într-un radom, ceea ce i-a adus porecla „Snoopy”.
• Dezvoltarea AIM-47 a fost oprită după anularea proiectelor XF-108 și YF-12, deși Hughes a fabricat 80 de exemplare pre-serie.
• AIM-47 a fost precursorul direct al AIM-54 Phoenix, care a devenit principala rachetă aer-aer a F-14 Tomcat.

Întrebări frecvente

Pentru ce aeronave a fost inițial dezvoltată AIM-47 Falcon?

Inițial pentru interceptorul XF-108 Rapier și bombardierul XB-70, ulterior pentru interceptorul YF-12.

A fost AIM-47 Falcon vreodată folosită în serviciul de luptă?

Nu, nu a fost niciodată folosită operațional.

Ce tip de ogivă purta racheta AIM-47?

Purtă o ogivă convențională cu exploziv puternic de 45 kg, inițial fiind planificată o ogivă nucleară.

Care era raza de acțiune a rachetei AIM-47 Falcon?

Raza de acțiune era de până la 160 km datorită utilizării motorului Aerojet-General XM59.