Arc lung englezesc
Un arc de război puternic care a oferit arcașilor englezi un avantaj covârșitor în bătăliile Războiului de o sută de ani.
Descriere
Arcul lung englezesc, cunoscut și ca arc galez, este o armă medievală cu o lungime de aproximativ 1,8 metri, realizată dintr-o singură bucată de lemn. Cel mai potrivit material pentru fabricare era lemnul de tisă, urmat de cel de ulm și frasin, o parte semnificativă a lemnului de tisă fiind importată în Anglia din Spania încă din secolul al XIV-lea. Corzile erau de obicei împletite din cânepă sau urzică, săgețile erau fabricate din lemn mai dur, predominant lemn de pin, și aveau aproape un metru lungime, erau învelite cu pene și lipite cu rășină încălzită.
Vârfurile săgeților erau forjate în diferite forme în funcție de scop, cel mai frecvent în formă de V, și erau folosite atât pentru a străpunge armuri, cât și pentru vânătoare sau lupte. Arcurile erau destinate atât pentru vânătoare, cât și pentru luptă, iar construcția lor permitea o tragere rapidă, deși în detrimentul preciziei și cu cerințe mai mari pentru antrenamentul arcașului.
Date tehnice
| Origine | Anglia / Țara Galilor |
|---|---|
| Perioadă | evul mediu |
| Lungime | ~1,8–2 m |
| Material | de obicei lemn de tis |
Serviciu și utilizare în luptă
Arcul lung englezesc a devenit o armă folosită pe scară largă în Britania în secolele XII și XIII, în special în timpul războaielor galeze, când primele grupuri de arcași galezi au apărut printre cavalerii englezi. În secolul al XIV-lea, arcul lung era deja considerat „arma națională” a Angliei, iar fiecare supus era obligat să se antreneze în tragerea cu arcul conform unui decret regal.
Arcul a jucat un rol cheie în Războiul de o sută de ani, în special în bătăliile de la Sluys (1340), Crécy (1346), Poitiers (1356) și Azincourt (1415). Ulterior, eficiența arcașilor a scăzut, de exemplu în bătăliile de la Verneuil (1424) și Patay (1429). Din perioada de maximă răspândire a arcurilor (circa 1250–1450) nu s-au păstrat exemplare, însă peste 130 de arcuri provin din Renaștere, iar o descoperire importantă o reprezintă peste 3500 de săgeți și 172 de arcuri din epava navei Mary Rose (1545).
Curiozități
- Cel mai vechi arc lung englezesc a fost găsit în Somerset și datat în anul 2665 î.Hr.
- Arcul lung a devenit o armă obligatorie pentru antrenamentul fiecărui supus în Anglia în secolul al XIV-lea.
- Săgețile arcului lung aveau o rază de acțiune de aproximativ 180 de metri, în funcție de puterea și lungimea arcului.
- Din epava navei Mary Rose au fost recuperate peste 3500 de săgeți și 172 de arcuri.
- Arcurile erau fabricate în principal din lemn de tisă, care era importat în Anglia din Spania.
Întrebări frecvente
- Din ce material era cel mai frecvent fabricat arcul lung englezesc?
- Cel mai bun lemn pentru fabricare era cel de tisă, urmat de cel de ulm și frasin.
- Care era raza aproximativă de acțiune a arcului lung englezesc?
- Raza era în jur de 180 de metri, depinzând însă de puterea și lungimea arcului.
- De ce era arcul lung preferat în Anglia în locul arbaletei?
- Arcul permitea o tragere mult mai rapidă decât arbaleta, deși era mai puțin precis și necesita un antrenament mai intens.
- Când și unde a jucat arcul lung englezesc un rol important în luptă?
- A jucat un rol important, de exemplu, în bătăliile de la Crécy (1346) și Azincourt (1415) în timpul Războiului de o sută de ani.