Unde și când a fost folosită pentru prima dată arbaleta?

Primele mențiuni despre arbaletă provin din China din secolul al V-lea î.Hr., cea mai veche descoperire arheologică fiind din secolul al IV-lea î.Hr.

Care sunt principalele avantaje ale arbaletei față de arc?

Arbaleta permite tensionarea arcului cu o forță mai mare fără a folosi mușchii proprii, iar antrenamentul trăgătorului este mai simplu și mai ieftin.

De ce a fost interzisă arbaleta în Evul Mediu de către biserică?

Biserica a numit-o armă diabolică la al Doilea Conciliu Lateran din 1139, deoarece provoca moarte sigură și era prea eficientă împotriva creștinilor.

Se mai folosește arbaleta și astăzi?

Da, în prezent este folosită ca armă sportivă, în unele țări și pentru vânătoare, și apare în dotarea unor unități speciale.

Arme istorice · China Antică și Europa Medievală · 400 p.n.e.

Kușă

Armă mecanică de foc care trage săgeți, a cărei stăpânire necesita mai puțin antrenament decât arcul, dar avea o penetrare mare.

Typarmă de foc care lansează săgeți sau săgeți speciale prin forță mecanică

ȚarăChina, Europa

Introducerecea mai veche descoperire din secolul al IV-lea î.Hr., utilizare pe scară largă în jurul anului 200 î.Hr.

Armamentsăgeți speciale cu vârfuri metalice sau săgeți mai scurte și mai grele

Kușă — 📷 Unknown author · Public domain · sursă

Descriere

Arcul cu arc, cunoscut și sub numele de arbaletă sau în latină Arma diaboli, este o armă de foc care utilizează principiul arcului, dar cu un corp mult mai rigid și mai scurt, adesea din lemn de stejar, și o coardă împletită mai puternică. Corpul arbaletei amintește de patul unei puști și este adesea completat cu un butuc rotit și uneori cu elemente decorative din os sau fildeș. Mecanismul de declanșare este din fier și poate fi echipat cu o manivelă sau un cric, ceea ce permite tensionarea arcului cu o forță mai mare decât la un arc clasic, chiar și cu ajutorul pârghiilor și al tamburilor.

Arbaleta permite trăgătorului să întindă arcul fără a fi nevoie să folosească toată forța mușchilor proprii, ceea ce crește eficiența săgeții. Dezavantajul este însă dimensiunea mai mare, greutatea și încărcarea mai complicată și mai lentă comparativ cu arcul. Construcția arbaletei a fost atât de importantă încât este descrisă în opera prințesei bizantine Ana Comnena, care a văzut-o la luptătorii primei cruciade.

Date tehnice

Origine	China antică, răspândire în Europa medievală
Perioadă	antichitate și evul mediu
Muniție	săgeți (săgeți pentru kușă)
Avantaj	penetrabilitate ridicată, cerință mică de antrenament

Serviciu și utilizare în luptă

Primele mențiuni despre arbaletă provin din China, unde era folosită încă din secolul al V-lea î.Hr., iar cea mai veche descoperire arheologică datează din secolul al IV-lea î.Hr. A fost folosită pe scară largă în jurul anului 200 î.Hr. O îmbunătățire semnificativă a fost arbaleta chineză cu repetare, care putea lansa până la 20 de săgeți în 15 secunde și era folosită, de exemplu, la apărarea Marelui Zid Chinezesc. Independent de China, arbaleta a apărut și în cetățile-stat grecești în secolul al V-lea î.Hr., fiind folosită în special la asedii.

În Europa, arbaleta a devenit o armă cheie în războaiele medievale, deoarece putea neutraliza de la distanță chiar și cavalerii greu înarmați. Antrenamentul trăgătorului cu arbaleta era mai simplu și mai ieftin decât cel cu arcul, însă rata de tragere era mai lentă (1–2 lovituri pe minut). Arbaleta a fost interzisă în anumite perioade de către biserică pentru luptele între creștini, dar era folosită frecvent și în aceste conflicte. Odată cu apariția armelor de foc în secolul al XV-lea, importanța sa a scăzut treptat, dar a rămas în uz în tirul sportiv și vânătoare până în secolul al XVIII-lea și în unele zone chiar mai mult.

Variante

arbaletă de mânăSemănă cu o pistolă, are suficientă putere pentru a pătrunde sau străpunge un obstacol.

arbaletă reflexă (tradițională)Are un arc mare pentru o energie cinetică ridicată a săgeții, este mai precisă și mai stabilă datorită tehnologiilor moderne de fabricație.

arbaletă cu roțiArcul este echipat cu roți, ceea ce permite reducerea dimensiunii arcului și facilitează manipularea și transportul; viteza săgeții rămâne suficientă.

Curiozități

Arbaleta a fost singura armă din Evul Mediu capabilă să neutralizeze de la distanță cavalerii în armură de zale.
Arbaleta chineză cu repetare putea lansa până la 20 de săgeți în 15 secunde.
La al Doilea Conciliu Lateran din 1139, arbaleta a fost interzisă de biserică pentru luptele între creștini și a fost numită armă diabolică (Arma diaboli).
Arbaleta a fost o armă originară în special în Europa de Vest și Centrală, în timp ce arabii și grecii bizantini nu o cunoșteau.
Datorită materialelor noi, arbaleta a cunoscut o renaștere în a doua jumătate a secolului XX și este folosită chiar și de unele unități speciale.

Întrebări frecvente

Unde și când a fost folosită pentru prima dată arbaleta?: Primele mențiuni despre arbaletă provin din China din secolul al V-lea î.Hr., cea mai veche descoperire arheologică fiind din secolul al IV-lea î.Hr.
Care sunt principalele avantaje ale arbaletei față de arc?: Arbaleta permite tensionarea arcului cu o forță mai mare fără a folosi mușchii proprii, iar antrenamentul trăgătorului este mai simplu și mai ieftin.
De ce a fost interzisă arbaleta în Evul Mediu de către biserică?: Biserica a numit-o armă diabolică la al Doilea Conciliu Lateran din 1139, deoarece provoca moarte sigură și era prea eficientă împotriva creștinilor.
Se mai folosește arbaleta și astăzi?: Da, în prezent este folosită ca armă sportivă, în unele țări și pentru vânătoare, și apare în dotarea unor unități speciale.