Bandkanon 1

Descriere

Dezvoltarea Bandkanon 1 a început la sfârșitul anilor 1940, dar a luat avânt semnificativ abia în anii 1950. Inițial a fost folosit un șasiu prototip din proiectul tancului KRV de la AB Landsverk, care a fost modificat și inversat astfel încât partea din spate a devenit partea din față. Pe partea din spate a șasiului a fost montat un turn oscilant cu un tun automat de 155 mm dezvoltat de firma AB Bofors. Pentru accelerarea producției, șasiul a fost reproiectat pentru a folosi același sistem de propulsie ca tancul Stridsvagn 103 (S-tank).

Bandkanon 1 a fost unul dintre cele mai grele și mai puternice tunuri autopropulsate ale epocii sale, capabil să tragă 15 proiectile în 45 de secunde datorită mecanismului automat de încărcare cu un încărcător dublu rând. Fiecare proiectil cântărea 47 kg și avea o rază tactică de 28 km. Șasiul a fost prelungit cu un roată de rulare în plus față de Strv 103, dar prima versiune (Bkan 1A) era propulsată de un motor proiectat pentru un tanc mai ușor, ceea ce însemna o putere mai mică, însă mobilitatea era suficientă pentru misiunile sale. În anii 1980, vehiculele au fost modernizate la versiunea Bkan 1C, care avea un sistem de propulsie modificat similar cu noul Strv 103C, a fost eliminat macaraua încorporată pentru economisirea greutății și a fost introdus sistemul POS 2 pentru navigație și controlul focului.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Planul inițial prevedea producția a aproximativ 70 de unități, dar din cauza reducerii bugetului de apărare au fost fabricate doar 26 de vehicule. Bandkanon 1 a servit ca artilerie la nivel de divizie în nordul Suediei, în special la Boden Artillery Regiment și ulterior la Norrbotten Regiment. Până la sfârșitul anilor 1980, vehiculele erau organizate în trei batalioane a câte 8 unități, apoi în două batalioane a câte 12 unități până la scoaterea din uz în 2003.

Variante

Curiozități

• Bandkanon 1 putea trage 15 proiectile în 45 de secunde datorită mecanismului automat de încărcare cu un încărcător dublu rând.
• Fiecare proiectil cântărea 47 kg și avea o rază tactică de 28 km.
• Șasiul era bazat pe șasiul prelungit al tancului Stridsvagn 103 cu o roată de rulare suplimentară.
• Poveștile despre utilizarea Bandkanon 1 pentru tragerea de proiectile nucleare au fost infirmate, deoarece SUA nu au permis exportul proiectilelor nucleare W48, iar programul nuclear suedez se concentra pe alte priorități.
• În anii 1980 a fost eliminată macara încorporată pentru muniție pentru a economisi greutate și a fost introdus sistemul POS 2 pentru navigație și controlul focului.

Întrebări frecvente

Ce tip de armă principală folosea Bandkanon 1?

Folosia un tun automat de 155 mm L/50 capabil de o rată foarte rapidă de foc.

Câte unități Bandkanon 1 au fost produse?

Au fost produse 26 de unități, deși planul prevedea aproximativ 70.

De ce Bandkanon 1 nu putea trage proiectile nucleare?

Pentru că SUA nu au permis exportul proiectilelor nucleare W48, iar programul nuclear suedez se concentra pe alte tipuri de arme.

Care a fost principalul avantaj al Bandkanon 1 în puterea de foc?

Avea o rată de foc excepțional de mare, până la 15 proiectile în 45 de secunde.