M107
M107 este un vehicul blindat. Țara de origine: Statele Unite ale Americii. Introducere în dotare: 1963.
Descriere
În anii 1950, armata americană folosea arma autopropulsată de 203 mm M55, care însă era prea grea (44 tone) și avea o autonomie limitată din cauza motoarelor pe benzină, ceea ce împiedica transportul aerian și reprezenta un risc de incendiu în luptă.
Pe baza cerințelor pentru un tun autopropulsat mai ușor și transportabil pe cale aeriană, compania Pacific Car and Foundry a dezvoltat prototipurile T235 (175 mm) și T236 (203 mm), care se deosebeau doar prin arma principală. Aceste arme au fost introduse în serviciu ca M107 (175 mm) și M110 (203 mm) în anii 1962 și 1963. M107 împărtășea multe componente cu M110 și folosea același șasiu cu cinci roți de rulare pe fiecare parte, propulsat de un motor diesel General Motors de 450 cp cu turbocompresor.
Șasiul era echipat cu o pompă hidraulică pentru controlul turelei și alte funcții, în timp ce controlul manual de rezervă era folosit pentru țintirea precisă. Protecția echipajului era minimă, doar o blindaj de aluminiu de 13 mm proteja șoferul împotriva gloanțelor de armă mică și a schijelor. Turela de artilerie era deschisă și amplasată în spatele șasiului, cu un mare panou posterior pentru stabilizare la tragere.
Date tehnice
| Țara de origine | Statele Unite ale Americii |
|---|---|
| Introducere | 1963 |
Serviciu și utilizare în luptă
M107 a fost utilizat în principal în timpul războiului din Vietnam, unde, datorită razei sale lungi de acțiune (aproximativ 32,8 km), depășea tunurile sovietice de 130 mm M46 folosite de armata nord-vietnameză. Datorită capacității de deplasare rapidă după tragere, era eficient în distrugerea punctelor de comandă, echipamentelor de comunicații și rutelor de aprovizionare, evitând focul antitanc. În bătălia de la Khe Sanh a jucat un rol important în apărarea pozițiilor americane.
M107 a fost folosit și de armata israeliană în conflictele arabe începând cu Războiul de Yom Kippur, unde a fost eficient împotriva pozițiilor de apărare antiaeriană și avea rază de acțiune chiar până la metropola siriană Damasc. Israelul a modernizat muniția pentru a crește raza de acțiune peste 50 km. De asemenea, M107 a fost folosit de armata iraniană în timpul războiului Iran-Irak. În armata americană, M107 a fost retras la sfârșitul anilor 1970, fiind înlocuit cu versiunea M110A2 cu tun de 203 mm.
Variante
Curiozități
- M107 avea o turelă deschisă fără protecția echipajului, cu excepția șoferului, care era protejat de un blindaj de aluminiu de 13 mm.
- Muniția era depozitată doar în două exemplare direct pe tun, restul fiind transportat în vehiculul de însoțire M548.
- La țintirea tunului era necesară mișcarea precisă a întregului vehicul conform semnalelor trăgătorului, ceea ce necesita o mare îndemânare a echipajului.
- M107 putea trage rapid și se putea deplasa, permițând tactica „trage și fugi” pentru a evita focul antitanc.
- Armata israeliană a îmbunătățit muniția pentru M107, crescând astfel raza de acțiune la peste 50 km.
Întrebări frecvente
- Care este principala diferență între M107 și M110?
- M107 este un tun autopropulsat de 175 mm, în timp ce M110 este un obuzier autopropulsat de 203 mm, ambele pe același șasiu.
- De ce a fost retras M107 din serviciul american?
- A fost înlocuit cu versiunea modernizată M110A2 cu țeavă mai lungă de 203 mm, care oferea performanțe mai bune.
- Care a fost principalul avantaj al M107 în Vietnam?
- Avea una dintre cele mai lungi raze de acțiune dintre sistemele mobile de artilerie, permițând distrugerea țintelor inamice de la distanțe mari.
- Care era protecția echipajului M107?
- Doar șoferul avea protecție cu blindaj de aluminiu de 13 mm, ceilalți membri ai echipajului erau expuși în spațiul deschis al turelei.