M50 Ontos

Descriere

Proiectul Ontos (din greacă „lucru”) a fost conceput ca un vehicul antitanc ușor autopropulsat, capabil să fie transportat aerian de avioanele cargo ale vremii. Greutatea vehiculului a fost limitată între 10 și 20 tone și trebuia să folosească un motor cu șase cilindri comun în camioanele GMC ale armatei americane. Primul prototip din 1952 a fost bazat pe șasiul M56 Scorpion și avea o turelă din oțel turnat cu două suporturi a câte trei tunuri fără recul. Turla avea un unghi orizontal de rotație limitat, care a fost extins la 40 de grade în versiunile prototip ulterioare. Vehiculul avea o capacitate foarte limitată de muniție – doar 18 cartușe în interior. Armamentul era completat de o armă mitralieră calibru .30 cal (7,62 mm) M1919A4, iar patru dintre tunurile fără recul aveau montate puști de țintire calibru .50 BAT (12,7x77 mm) M8C, care trăgeau proiectile cu traiectorie luminoasă identică cu calibru principal, facilitând țintirea. Testele la Aberdeen Proving Ground au arătat un recul puternic la focul simultan al tuturor celor șase tunuri. În ciuda finalizării dezvoltării în 1955, armata a anulat proiectul, însă infanteria marină a comandat 297 de vehicule, produse între 1955 și 1957, primul vehicul fiind recepționat în octombrie 1956.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

M50 Ontos a fost inițial proiectat ca vehicul antitanc, dar în timpul războiului din Vietnam s-a confruntat rar cu tancuri inamice, deoarece armata nord-vietnameză a folosit puține astfel de vehicule. Prin urmare, Ontos a fost folosit mai frecvent de infanteria marină ca sprijin direct de foc pentru infanterie, ceea ce nu era inițial subliniat în doctrină. Blindajul său ușor proteja împotriva gloanțelor de armă mică, dar era vulnerabil la mine și grenade antitanc. Datorită greutății reduse, era foarte mobil și, de exemplu, într-o operațiune a fost singurul vehicul pe șenile capabil să traverseze un pod plutitor. În bătălia de la Huế a fost considerat cea mai eficientă armă de sprijin a infanteriei marine, capabil să spargă pereții clădirilor de la distanțe de 300 până la 500 de yarzi. În unele cazuri, simpla apariție a Ontos-ului făcea inamicul să se retragă. Vehiculele au fost retrase din serviciul de front în 1969 și complet scoase din uz până în 1970. Unele au fost predate unităților armatei terestre, unde au fost folosite până la epuizarea pieselor de schimb, după care turelele au fost îndepărtate și vehiculele folosite pentru apărare statică. Unele șasiuri au fost transformate în utilaje de construcții și ulterior achiziționate de colecționari pentru restaurare.

Variante

Curiozități

• Numele „Ontos” provine din greacă și înseamnă „lucru”.
• La focul simultan al tuturor celor șase tunuri fără recul ale prototipului, reculul a fost atât de puternic încât a deteriorat clădiri și mașini din jur.
• Patru dintre tunurile fără recul aveau montate puști de țintire care trăgeau proiectile cu traiectorie luminoasă identică cu calibru principal.
• Ontos a fost folosit frecvent în războiul din Vietnam ca sprijin direct de foc pentru infanterie, nu în principal împotriva tancurilor.
• În bătălia de la Huế a fost considerat cea mai eficientă armă de sprijin a infanteriei marine.

Întrebări frecvente

De ce are armamentul principal calibrul de 106 mm, când tunurile sunt de 105 mm?

Calibrul a fost desemnat 106 mm pentru a evita confuzia cu muniția tunului fără recul de 105 mm M27, pe care M40 îl înlocuia.

De ce echipajul trebuia să iasă din vehicul pentru a reîncărca?

Din cauza construcției și spațiului limitat din interiorul vehiculului, nu era posibilă reîncărcarea tunurilor fără recul din interior, ceea ce expunea echipajul la pericol.

Care au fost principalele dezavantaje ale Ontos-ului ca vehicul antitanc?

Capacitatea mică de muniție, profilul înalt al vehiculului și necesitatea de a ieși din vehicul pentru reîncărcare.

Când au fost retrase vehiculele Ontos din serviciu?

Vehiculele au fost retrase din serviciul de front în 1969 și complet scoase din uz până în 1970.