GAM-87 Skybolt
GAM-87 Skybolt este o rachetă ghidată. Țara de origine: Statele Unite ale Americii. Introducerea în serviciu: 1962.
Descriere
Douglas GAM-87 Skybolt, redenumit ulterior AGM-48, a fost dezvoltat ca o rachetă balistică lansată din aer, care să permită bombardierelor strategice americane să lanseze arme nucleare de la o distanță sigură de până la 1600 km față de țintă. Pentru acest scop a fost necesară o ogivă termonucleară ușoară, inițial W47 din Polaris, ulterior înlocuită cu W59 din Minuteman.
Dezvoltarea a inclus introducerea unui senzor stelar pentru creșterea preciziei navigației pe lângă sistemul inerțial, ceea ce a însemnat că racheta trebuia să fie purtată extern astfel încât să poată urmări cerul. Aceasta a limitat purtătorii la aeronave cu o configurație adecvată, în special la britanicul Avro Vulcan. Britanicii planificau să folosească propria ogivă mai grea Red Snow, ceea ce a redus raza de acțiune la aproximativ 970 km.
Racheta era propulsată de un motor cu rachetă în două trepte cu combustibil solid, cu un capac detașabil pentru reducerea rezistenței aerului după lansarea din aeronavă. Prima treaptă avea aripioare mobile la coadă, iar a doua treaptă era echipată cu un motor cu jet gimbal. B-52 putea purta până la patru rachete, iar Vulcan britanic două.
Date tehnice
| Țara de origine | Statele Unite ale Americii |
|---|---|
| Introducerea în serviciu | 1962 |
Serviciu și utilizare în luptă
Skybolt nu a fost niciodată folosit în serviciu de luptă. Testele au început în 1962, dar au fost marcate de o serie de eșecuri, primul zbor complet reușit având loc abia pe 19 decembrie 1962, la scurt timp înainte de anularea programului.
Anularea Skybolt a dus la o criză politică între SUA și Regatul Unit, cunoscută ca „Criza Skybolt”, care a fost rezolvată printr-un acord privind livrarea către marina britanică a rachetelor ghidate UGM-27 Polaris și construirea submarinelor din clasa Resolution, permițând astfel Regatului Unit să-și păstreze forțele nucleare de descurajare independente.
Variante
Curiozități
- Skybolt a fost proiectat pentru a permite bombardierelor americane să lanseze arme nucleare de la o distanță sigură de până la 1600 km față de țintă.
- Varianta britanică urma să folosească o ogivă mai grea Red Snow, ceea ce a redus raza de acțiune a rachetei la aproximativ 970 km.
- Introducerea senzorului stelar a însemnat că racheta trebuia purtată extern cu o vedere directă către cer, limitând astfel selecția purtătorilor.
- Anularea Skybolt a dus la o criză politică între SUA și Regatul Unit, care s-a încheiat cu un acord privind livrarea rachetelor Polaris către marina britanică.
- Ultima rachetă de test a fost lansată la o zi după anularea oficială a programului în decembrie 1962.
Întrebări frecvente
- De ce a fost dezvoltat Skybolt?
- Skybolt trebuia să permită bombardierelor strategice americane să lanseze arme nucleare de la o distanță sigură, în afara razei de acțiune a apărării sovietice.
- De ce a fost anulat Skybolt?
- Programul a fost anulat din cauza unei serii de teste nereușite și pentru că rachetele balistice lansate de pe submarine Polaris ofereau capacități mai bune și o perioadă de pregătire mai lungă.
- Ce impact a avut anularea Skybolt asupra Regatului Unit?
- Anularea a dus la o criză politică, după care Regatul Unit a obținut acces la rachetele americane Polaris și a construit submarine din clasa Resolution.
- Ce tip de ogivă avea Skybolt?
- Inițial o ogivă termonucleară W47 din Polaris, ulterior W59 din Minuteman, iar varianta britanică urma să folosească propria ogivă Red Snow.