MGM-13 Mace

Descriere

MGM-13 Mace a fost o rachetă de croazieră lansată de la sol dezvoltată ca succesor al modelului anterior Martin TM-61 Matador. Inovația principală a fost un nou sistem de navigație autonomă, care a eliminat necesitatea recepționării actualizărilor de la stațiile radio terestre, permițând rachetei să atingă o rază de acțiune mai mare și să opereze mai departe în spatele liniei frontului.

Prima versiune A folosea un sistem radar pentru cartografierea terenului (ATRAN), care necesita zbor la altitudini medii până la joase. În 1959 a fost introdusă o nouă navigație inerțială, care a permis zborul la altitudini mai mari și aproape a dublat raza de acțiune a rachetei fără alte modificări. Aceasta a condus la versiunea B din 1961, care era limitată la poziții fixe de lansare, spre deosebire de remorcile mobile ale versiunii A. Din punct de vedere constructiv, racheta era mai mare decât Matador, având o lungime de 13,6 m și un diametru de 1,4 m, fiind propulsată de o combinație între un lansator cu rachetă solidă și un motor turbojet Allison J33-A-41.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Mace A a fost desfășurată în 1959 în Germania de Vest, unde a servit pe scurt alături de Matador, care a fost retras treptat până în 1962. În total, șase escadrile active de rachete au fost echipate la Sembach și Hahn Air Base. În Coreea de Sud, unitatea 58th Tactical Missile Group a fost pregătită pentru luptă cu 60 de rachete TM-61 între ianuarie 1959 și martie 1962, iar pe Okinawa a operat 498th Tactical Missile Group din decembrie 1961.

Versiunea B a fost desfășurată din 1961 pe Okinawa și a rămas în serviciu activ în Europa și Pacific până în decembrie 1969. După retragere, unele rachete au fost folosite ca drone țintă datorită dimensiunilor și performanțelor similare cu cele ale avioanelor pilotate. Mace a fost în cele din urmă înlocuită de racheta MGM-31 Pershing și ulterior, în rolul de rachetă de croazieră pentru Germania de Vest, de modelul BGM-109G Ground Launched Cruise Missile.

Variante

Curiozități

• Sistemul de navigație ATRAN folosea film de 35 mm cu imagini radar, care erau comparate în timpul zborului pentru corectarea traiectoriei.
• Mace B, datorită navigației inerțiale, putea zbura la altitudini mai mari, ceea ce aproape a dublat raza sa de acțiune la aproximativ 2.100 km.
• Versiunea B era lansată din «sicrie» fixe (coffin launchers), ceea ce a însemnat pierderea mobilității față de versiunea A.
• După retragerea din serviciul activ, unele rachete Mace au fost folosite ca drone țintă pentru antrenament.
• Mace a fost desfășurată în mai multe țări, inclusiv Japonia (Okinawa) și Germania de Vest, cu un total de 90 de rachete în Europa și 32 pe Okinawa.

Întrebări frecvente

Ce sistem de navigație folosea racheta MGM-13 Mace?

Versiunea originală A folosea sistemul radar ATRAN pentru cartografierea terenului, în timp ce versiunea B era echipată cu navigație inerțială AC Spark Plug Achiever.

Care a fost diferența principală între versiunile Mace A și Mace B?

Mace A era mobilă și folosea navigație radar care necesita zbor la altitudine joasă, în timp ce Mace B avea navigație inerțială, zbura la altitudini mai mari și era lansată de pe poziții fixe.

Când a fost retrasă racheta Mace din serviciul activ?

Versiunea B a fost în serviciu activ până în decembrie 1969.

Ce tip de încărcătură purta racheta MGM-13 Mace?

Purtă o încărcătură termonucleară W28.