Lorica segmentata
Armură segmentată romană iconică din fâșii de fier — simbol al legionarului.
Descriere
Lorica segmentata, cunoscută și ca armură lamelară, a fost parte a echipamentului legionarilor romani din secolul I până la începutul secolului al IV-lea. Originea sa este atribuită armurierilor romani iscusiți din Galia și Germania, primele modele putând apărea încă de la sfârșitul secolului I î.Hr., dar utilizarea sa obișnuită a început abia spre sfârșitul domniei împăratului Augustus. Armura lamelară nu a înlocuit complet nici armura solzată, nici cea inelară, care au continuat să fie folosite în special de centurioni și de purtătorii de stegulețe.
Construcția armurii consta în fixarea unor fâșii metalice pe un suport din curele de piele. Aceste fâșii acopereau trunchiul și umerii soldatului, protejați de cinci fâșii verticale. Armura se îmbrăca asemănător unei cămăși moderne și se închidea cu catarame în partea din față. Datorită acestei construcții, echipamentul nu limita mișcarea sau respirația soldatului și oferea o protecție ridicată împotriva sulițelor și săgeților.
Date tehnice
| Origine | Imperiul Roman |
|---|---|
| Tip | armură lamelară |
| Material | fâșii de fier pe curele de piele |
| Protecție | trunchi și umeri |
| Perioadă | secolele 1–3 d.Hr. |
Serviciu și utilizare în luptă
Lorica segmentata era destinată în principal legionarilor romani și era folosită în diferite părți ale Imperiului Roman. Există speculații că era mai răspândită în vestul imperiului, în timp ce în est se foloseau mai mult armurile solzate și inelare, însă fragmente de armură lamelară au fost găsite și în est, de exemplu din perioada revoltei lui Bar Kochba din secolul al II-lea.
Armura era apreciată pentru protecția oferită și libertatea de mișcare, dar în cursul secolului al III-lea a fost treptat înlocuită cu cămăși inelare și solzate mai simple, care au redevenit echipamentul principal al armatei romane.
Variante
Curiozități
- Lorica segmentata se îmbrăca asemănător unei cămăși moderne și se închidea cu catarame în partea din față.
- Armura permitea libertate de mișcare și nu împiedica respirația, fiind imposibil de străpuns cu sulița sau săgeata.
- După locurile de descoperire se disting în total cinci tipuri principale de armură lamelară.
- Tipul Corbridge B cântărea doar 5,5 kg datorită eliminării majorității cataramelor de cupru.
- La tipul târziu Alba Iulia, umerii erau protejați de armură solzată în loc de plăci metalice.
Întrebări frecvente
- Cine a fabricat lorica segmentata?
- Lorica segmentata a fost fabricată de armurieri romani iscusiți în Galia și Germania.
- Cum era construită lorica segmentata?
- Fâșiile metalice erau fixate pe un suport din curele de piele și acopereau trunchiul și umerii soldatului.
- Ce alte tipuri de armură foloseau soldații romani simultan cu lorica segmentata?
- Se foloseau simultan și armuri solzate și inelare, în special de către centurioni și purtătorii de stegulețe.
- De ce a fost lorica segmentata înlocuită treptat de alte tipuri de armură?
- În secolul al III-lea a fost înlocuită cu cămăși inelare și solzate mai simple, care au redevenit echipamentul principal al armatei romane.