Hadriánův val
Zid de frontieră roman de-a lungul Britaniei de Nord, protejând imperiul de triburile din nord.
Descriere
Valul lui Hadrian (în latină Vallum Aelium) este o fortificație monumentală de frontieră construită de armata romană în nordul Angliei la ordinul împăratului Hadrian în anul 122. Construcția a durat aproximativ șase ani și a fost realizată de trei legiuni romane. Valul se întinde de la coasta Mării Nordului lângă actualul Newcastle upon Tyne până la Maryport pe coasta Mării Irlandei pe o lungime de 117,5 km (80 de mile romane).
Structura valului varia în funcție de materialul folosit și de teren. Est de râul Irthing, valul era construit din blocuri cioplite, având o lățime de până la 3 metri și o înălțime de 5 până la 6 metri. Vest de râu, inițial era din pământ și blocuri de turbă, cu o lățime de aproximativ 6 metri și o înălțime de circa 3,5 metri, ulterior fiind reconstruit și din piatră. Valul includea 80 de porți, turnuri de pază, paisprezece tabere de sprijin și un sistem defensiv complex ce cuprindea fortificații, șanțuri, movile și un drum militar.
Date tehnice
| Origine | Imperiul Roman |
|---|---|
| Construcție | din anul 122 d.Hr. |
| Lungime | ~117 km |
| Constructor | împăratul Hadrian |
| Scop | graniță defensivă și de control |
| Status | moștenire UNESCO |
Serviciu și utilizare în luptă
Valul lui Hadrian a constituit timp de 300 de ani granița nordică a Imperiului Roman în Britania și avea rolul de a proteja teritoriile sudice de incursiunile triburilor nordice din Scoția. A servit nu doar ca o fortificație militară, ci și ca un punct de control al comerțului, unde negustorii trebuiau să plătească taxe vamale. Garnizoana era formată din unități auxiliare ale armatei romane, numărul acestora fiind estimat la aproximativ 9 000 de bărbați.
După încercările nereușite de a muta granița mai spre nord (Valul Antonin și mai târziu în timpul împăratului Septimius Severus), Valul lui Hadrian a rămas linia principală de apărare până la sfârșitul stăpânirii romane în Britania după anul 410. După abandonare, a început să se degradeze și a devenit o sursă de piatră pentru construcții.
Curiozități
- Valul lui Hadrian avea o lungime de 80 de mile romane, echivalentul a aproximativ 117 km.
- Valul era păzit de 80 de porți, fiecare având un turn de observație și semnalizare.
- La construcția valului au participat trei legiuni romane: II, VI și XII.
- În 1973, în săpăturile de la fortăreața Vindolanda au fost descoperite tăblițe de lemn cu corespondență personală între soldații romani și soțiile lor.
- Din 1987, rămășițele valului sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Întrebări frecvente
- Când și de ce a fost construit Valul lui Hadrian?
- Construcția a început în anul 122 la ordinul împăratului Hadrian pentru a proteja teritoriile romane din Britania de incursiunile triburilor nordice.
- Cât de lung și înalt era Valul lui Hadrian?
- Valul avea o lungime de aproximativ 117 km; înălțimea și lățimea variau în funcție de material și teren, partea estică având o înălțime de 5–6 metri și o lățime de până la 3 metri, iar partea vestică o înălțime de circa 3,5 metri și o lățime de aproximativ 6 metri.
- Cine forma garnizoana Valului lui Hadrian?
- Garnizoana era formată din unități auxiliare ale armatei romane, aproximativ 9 000 de bărbați care nu erau cetățeni romani.
- Care a fost soarta Valului lui Hadrian după plecarea romanilor?
- După anul 410, valul s-a degradat și a devenit o sursă de piatră, ulterior fiind obiectul interesului arheologilor și în 1987 fiind inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.