Řopík (lehké opevnění vz. 37)
Buncăr ușor cehoslovac din anii 30, construit în linii dense pentru apărarea republicii.
Descriere
Fortificația ușoară model 37, cunoscută sub denumirea populară de řopík, reprezintă o fortificație din beton armat dezvoltată în cadrul unei ample modernizări a armatei cehoslovace în a doua jumătate a anilor 1930. Construcția a fost o reacție la schimbarea situației politice în Germania vecină și avea ca scop întărirea apărării republicii prin fortificații permanente la graniță. Construcția a fost coordonată de Direcția lucrărilor de fortificații (ŘOP), care a subcontractat realizarea firmelor de construcții externe.
Din punct de vedere constructiv, obiectele model 37 au fost proiectate ca o miniaturizare a buncărului greu de infanterie, ceea ce le-a conferit proprietăți tactice similare și o serie de elemente constructive comune. Fortificațiile erau echipate cu una sau două fante pentru mitraliere, uși blindate, grilaj, canal pentru grenade, ventilator manual și periscopuri. Construcția era din beton armat, peretele frontal și plafonul având o grosime de 80 sau 120 cm în funcție de gradul de rezistență. Camuflajul și creșterea rezistenței erau asigurate prin acoperirea cu piatră și acoperirea cu pământ pe partea inamicului.
Date tehnice
| Țara de origine | Cehoslovacia |
|---|---|
| Construcție | din anul 1937 |
| Tip | obiect ușor model 37 |
| Înarmare | mitraliere |
| Foc | foc lateral („cosă") cu mitralieră |
Serviciu și utilizare în luptă
Řopíky au fost construite în principal de-a lungul granițelor cu Germania, Polonia, Ungaria și ulterior cu Austria, unde completau fortificațiile grele sau formau linii defensive independente. Au fost importante și liniile din interiorul țării, cum ar fi Linia Prag, barajul Liběchov și linia Vltava, care aveau rolul de a încetini înaintarea inamicului în cazul unei retrageri a armatei spre Slovacia. În cei doi ani de construcție au fost finalizate aproape zece mii de fortificații.
După Acordul de la München din septembrie 1938, majoritatea fortificațiilor construite au rămas pe teritoriul Sudetelor cedate, unde o parte semnificativă s-a păstrat. În interiorul țării, obiectele au fost distruse la ordinul administrației germane de ocupație după înființarea Protectoratului, pentru a nu putea fi folosite de eventualul rezistență. În Slovacia, obiectele din zona ocupată de Ungaria au fost sistematic lichidate, în timp ce pe teritoriul Statului Slovac unele s-au păstrat.
Variante
Curiozități
- Denumirea populară 'řopík' provine de la acronimul ŘOP (Direcția lucrărilor de fortificații).
- În cei doi ani de construcție au fost finalizate aproape zece mii de fortificații.
- Linia Prag, o linie internă de řopíky, avea o lungime de 112 km și înconjura capitala din vest.
- Tipul A reprezenta 85,2 % din toate obiectele betonate model 37.
- La granița de vest a Slovaciei, pe râul Morava, se află câteva řopíky atipice cu două etaje.
Întrebări frecvente
- De ce se numesc buncărele model 37 řopík?
- Denumirea populară 'řopík' provine de la acronimul ŘOP, care înseamnă Direcția lucrărilor de fortificații, care a coordonat construcția.
- Care a fost scopul principal al řopík-urilor?
- Řopíky aveau rolul de a forma fortificații permanente la graniță și de a încetini înaintarea forțelor inamice, eventual protejând liniile de retragere ale armatei.
- Care au fost principalele tipuri de řopík?
- Principalele tipuri au fost A (foc lateral cu două mitraliere), B (fantă laterală și frontală), C (cuib simplu pentru mitralieră), D (obiect unilateral), E (pentru foc frontal) și câteva variante speciale de artilerie și atipice.
- Câte řopíky s-au păstrat până în prezent?
- Până în prezent s-au păstrat câteva mii de fortificații, în special în zonele de frontieră.