Turn de asediu
Turn mobil din lemn care permite atacatorilor să depășească zidurile orașului asediat și să lupte cu apărătorii la același nivel.
Descriere
Turnul de asediu, în Evul Mediu adesea numit clopotniță, era un dispozitiv special destinat să depășească sau să distrugă fortificațiile. Construcția turnului era în principal din lemn, adesea echipat cu patru sau mai multe roți pentru a fi mutat până la ziduri. Înălțimea turnului era de regulă egală sau mai mare decât zidurile, pentru a permite arcașilor și altor trăgători să tragă asupra apărătorilor de pe creneluri. Turnul era protejat împotriva incendiilor prin plăci metalice sau piei crude.
La nivelurile inferioare ale turnurilor de asediu se aflau adesea berbeci, folosiți pentru a distruge zidurile sau porțile. Turnul era asamblat la fața locului în funcție de înălțimea fortificației, iar construcția sa s-a perfecționat de-a lungul secolelor. În Evul Mediu târziu, turnurile erau mai mari, mai rezistente și adesea echipate cu mai multe roți. Pentru deplasarea turnului se foloseau forța umană, animale sau scripeți.
Date tehnice
| Origine | antichitate (ex. Asiria) |
|---|---|
| Perioadă | antichitate și evul mediu |
| Construcție | turn mobil din lemn |
| Scop | depășirea zidurilor |
Serviciu și utilizare în luptă
Turnurile de asediu au fost folosite din secolul al X-lea î.Hr. până la sfârșitul Evului Mediu. Prima utilizare documentată provine de la asirieni în secolul al IX-lea î.Hr., care le combinau cu rampe și berbeci. În Antichitate, turnurile au fost folosite și de greci, macedoneni și romani, iar legendarul Helepolis folosit la asediul Rodosului a atins o înălțime de până la 43 de metri. În Evul Mediu, turnurile au fost utilizate în Europa, Bizanț și Orient, adesea în număr mare pentru a crește șansele de succes.
Odată cu apariția prafului de pușcă și a artileriei, importanța turnurilor de asediu a scăzut, fiind înlocuite complet de alte mijloace. Ultima utilizare semnificativă a avut loc la asediul Kazanului în 1552, când a fost folosit un turn de tunuri. Din secolul al XVI-lea, turnurile de asediu nu au mai fost folosite.
Variante
Curiozități
- Turnurile de asediu erau adesea mai înalte decât zidurile însele pentru a permite trăgătorilor să tragă direct asupra apărătorilor.
- Cel mai mare turn de asediu cunoscut, Helepolis, măsura 43 de metri și era protejat cu plăci de fier.
- Turnurile erau foarte susceptibile la incendiu, de aceea erau protejate cu piele sau metal.
- La asediul Parisului de către vikingi în anul 885 a fost folosit un turn cu 16 roți.
- Turnurile de asediu erau adesea construite la fața locului în funcție de înălțimea zidurilor specifice.
Întrebări frecvente
- La ce folosea turnul de asediu?
- Turnul de asediu servea la protejarea atacatorilor în apropierea zidurilor și permitea soldaților să treacă peste fortificații.
- Cum era protejat turnul de asediu împotriva incendiilor?
- Turnul era protejat cu plăci metalice sau piei crude pentru a fi mai puțin susceptibil la aprindere.
- Cine folosea cel mai frecvent turnurile de asediu?
- Turnurile de asediu erau folosite de asirieni, greci, macedoneni, romani, Imperiul Bizantin și mai târziu de armatele medievale europene.
- De ce au încetat să mai fie folosite turnurile de asediu?
- Odată cu dezvoltarea prafului de pușcă și a artileriei, turnurile de asediu au devenit ținte ușoare și și-au pierdut importanța.